De același autor
Cine a asteptat ca UE sa impinga din nou cu forta Romania pe calea reformelor democratice fundamentale a fost cu siguranta profund dezamagit pe 23 iulie, cand Comisia Europeana si-a facut public mult asteptatul Raport privind progresele realizate de Romania in domeniul reformei justitiei si luptei impotriva coruptiei. Semnalele au fost proaste pentru "partida reformatorilor", inca din momentul in care s-a aflat ca Raportul nu va fi prezentat nici de presedintele CE, José Manuel Durão Barroso, nici de comisarul european pentru JAI, ci de un personaj mai mult decat secundar: Johannes Laitenberger, purtator de cuvant al CE. Raportul dobandea semnificatia unui banal briefing de presa. Preocupat sa-si negocieze realegerea in fruntea CE, domnul Barroso pare sa fi pus principiile si cauzele majore pe planul al doilea.
Retrogradarea Raportului CE asupra Romaniei este justificata si de continutul sau, mai concret de limbajul ales pentru a prezenta aspecte vitale ale situatiei politico-juridice din Romania: documentul suna ca un raport al unor experti tehnici insarcinati, de pilda, sa constate starea reparatiilor de pe DN1; nu are forta - nici macar forta convingerilor celor care l-au redactat - si se straduieste sa nu supere pe nimeni, mai ales guvernul. In felul sau, desigur, documentul constata fisurile din constructia institutionala si procedurala a justitiei romanesti, dar isi formuleaza constatarile intr-un limbaj birocratic, garantat sa nu aiba impact politic. De pilda, se afirma ca "numirea unui nou ministru al Justitiei in februarie 2008 reprezinta un element important", ceea ce echivaleaza cu o critica la adresa lui Tudor Chiuariu, dar este o critica indirecta, deci lipsita de forta. La fel sunt si formulari de tipul "realizarile sunt inca fragile" sau "progresele sunt inegale".
Din fericire, pe alocuri, apar si aprecieri mai clare. Raportorii constata de pilda ca "lipsesc atat un consens politic larg privind reformele, cat si hotararea neechivoca a tuturor partidelor politice in ceea ce priveste eradicarea coruptiei la nivel inalt" si ca "nu exista niciun progres real in zece cazuri-cheie in care sunt implicati fosti ministri". In general, insa, Raportul se multumeste sa constate, fara a atribui responsabilitati si vinovatii. Atinge in treacat parlamentul, care nu a votat inceperea urmaririi penale a ministrilor, instantele care aplica legea neuniform si CSM si apreciaza DNA pentru curajul de a-i fi anchetat pe demnitari, dar conchide ambiguu ca "Romania prezinta o imagine mixta", pentru ca "a instituit elementele fundamentale ale unui sistem functional" - pe vremea Monicai Macovei, am putea adauga - dar "fundatia este fragila, iar deciziile privind coruptia sunt extrem de politizate".
In conditiile unor astfel de formulari, insasi recomandarea continuarii monitorizarii Romaniei - rusinoasa pentru o tara care se pretinde "membru UE cu drepturi depline" - a atras prea putin atentia presei, iar politicienii au putut interpreta Raportul cum au vrut. Astfel, liderul UDMR, Márko Béla, a putut afirma chiar ca "raportul este la urma urmei pozitiv", PC l-a vazut ca pe o "mustrare" la adresa autoritatilor romane, iar fostul ministru Tudor Chiuariu nu s-a simtit deloc vizat de criticile din raport, apreciind chiar ca raportorii nu ar fi trebuit sa ceara "condamnari ferme" in cazurile de mare coruptie, pentru ca astfel ar fi incalcat prezumtia de nevinovatie. PD-L, prin Valeriu Stoica, a acuzat blocarea reformei justitiei de catre PNL si PSD. Interesant este ca ambele partide nu s-au sfiit sa-i dea dreptate indirect: delegatia PSD in Parlamentul European a cerut incetarea monitorizarii Romaniei si s-a plans ca expertii europeni cer judecarea unor demnitari "acuzati de fapte minore". Europarlamentarii PSD pregateau astfel terenul pentru o batalie cu o miza mult mai importanta pentru partidul lor: batalia pentru DNA.
Fara niciun respect pentru litera si spiritul Raportului CE, asa emasculat cum este, membrii PSD si PNL au interpretat imperativul depolitizarii justitiei ca fiind echivalent cu necesitatea inlaturarii lui Daniel Morar din fruntea DNA, odata cu incheierea mandatului sau la 12 august. Deputatul PNL Relu Fenechiu, patronul politic al fostului prefect de Iasi, Radu Prisecaru, cercetat penal de DNA, a acuzat DNA de "politie politica" si a cerut vehement ca procurorul sef al DNA "sa-si schimbe echipa sau sa plece". Prima victima a furiei domnului Fenechiu a fost coerenta propriului discurs: in stilul "iubesc tradarea, dar ii urasc pe tradatori", el a declarat ca DNA ar fi facut "mult rau Romaniei la Bruxelles" din cauza "neperformantei", si pentru ca "a vrut sa arate ca Romania este o tara plina de corupti". Nu este clar de ce, in opinia liberalului iesean, "neperformanta" DNA este echivalenta cu identificarea unui numar mare de corupti, din moment ce rolul DNA este tocmai de a trimite in instanta demnitarii corupti, dar este foarte clara teama de un DNA care investigheaza coruptia la nivel inalt. Aceeasi teama, comuna PNL si PSD, reiese si din amenintarea vicepresedintelui PSD, Victor Ponta, cu o motiune la adresa guvernului in cazul in care ministrul Justitiei ar propune reinnoirea mandatului lui Daniel Morar. Continuand fara jena presiunile politice asupra ministrului Predoiu, sambata 26 iulie, Mircea Geoana i-a cerut "sa mai astepte cu numirea pana in ultima saptamana din august", cand Senatul, intr-o sesiune extraordinara, ar putea adopta o initiativa legislativa a PC, privind propunerea procurorului sef al DNA de catre CSM (care acum are doar un aviz consultativ) si nu de catre ministrul Justitiei.
Domnul Predoiu pare sa fi fost prea rezervat in declaratii pentru PSD, deoarece a refuzat sa spuna ce decizie va lua in privinta lui Daniel Morar. Fara indoiala, asupra sa se actioneaza concomitent cu presiuni imense si tentatii politice, cum ar fi de pilda un loc in parlament. Nu stim ce decizie va lua domnul Predoiu, dar ne-am dat seama de ce parte a baricadei s-a plasat procurorul general Laura Kovesi, care a declarat senina ca "o institutie sau o structura nu trebuie confundate cu o persoana". Este limpede ca Raportul CE nu a avut niciun efect asupra doamnei Kovesi.
Singura speranta a lui Daniel Morar si a DNA este presedintele Basescu, pentru ca, indiferent cine face propunerile, el semneaza decretul de numire a procurorului sef al DNA. Se anunta astfel un nou "bras de fer" intre politicieni si presedinte si nimeni nu poate sti, in acest moment, daca minunata clasa politica romaneasca nu va inregistra, si la Bucuresti, aceeasi victorie asupra independentei justitiei pe care a inregistrat-o la Bruxelles.