De același autor
In fine, agitatie la Ministerul de Externe si la Comisia Electorala Centrala, unde jurnalisti si observatori straini se chinuiau sa obtina ultimele acreditari. Mai putin noroc, s-ar putea spune, au avut observatorii rusi: sambata, 5 martie, la Bulboaca, langa Chisinau, trenul care venea de la Sankt-Petersburg a fost oprit si de el au fost decuplate cele trei vagoane cu observatori rusi (unele informatii indicau in jur de 50 de persoane, altele, 150). Dupa vreo 12 ore de asteptat in tren (si, bineinteles, in frig), observatorii rusi au fost returnati cu destinatia Moscova. Un gest a carui stilistica nu va fi scapat lui Vladimir Putin! In contextul schimbarilor din spatiul ex-sovietic, al ruperii de Moscova a Gruziei si, recent, a Ucrainei (fara a ignora insa modelul romanesc de alaturi), Republicii Moldova i s-a cerut, practic, sa opteze in 6 martie pentru "uniunea portocalie". Cu putin inaintea alegerilor, de la Bratislava, G.W. Bush lansa un mesaj fara echivoc: moldovenii si bielorusii "trebuie sa faca pasul spre libertate".
Tinand cont de faptul ca cele trei forte politice care au contat in aceste alegeri (Partidul Comunistilor, Blocul "Moldova Democrata" si Partidul Popular Crestin-Democrat) sustin integrarea europeana, problema ramane cui acorda electoratul girul de a o face si cat de credibila poate fi acea forta cu liderul ei cu tot.
Intr-o intalnire ce a avut loc in saptamana premergatoare alegerilor, se spune ca cei doi lideri, Mihail Saakasvili, al Gruziei, si Viktor Iuscenko, al Ucrainei, l-ar fi intrebat (retoric!) pe Voronin: "Vrei sa fii al treilea?".
Paradoxul face ca Vladimir Voronin sa fie seful Partidului Comunistilor din Republica Moldova - sigla: secera si ciocan -, aflat la putere din 2001 si care, in urma unor zig-zag-uri curioase, a ajuns sa fie recomandat ca posibil reformator. El se arata hotarat s-o rupa nu neaparat cu Moscova, ci mai ales cu Putin, care l-a umilit repetat, promitand moldovenilor integrarea europeana. Voronin este, fara indoiala, un politician care a "mirosit" contextul international. In decursul mandatului sau, instinctul l-a impins sa devina pragmatic si sa mimeze, pe cat i-a permis comunistul din el, promovarea democratiei si a economiei de piata. Ca orice om politic, el doreste puterea si, pentru asta, e dispus sa faca fie si democratie... Sigur ca reflexele sale de aparatcik pur si dur nu-i ingaduie accesul decat la o democratie "originala", cu control asupra mass-media, haituirea opozitiei, dirijism si control absolut, incalcarea drepturilor omului etc. Dar asta i-a interesat prea putin pe pensionari - un considerabil segment electoral - care au fost multumiti de faptul ca "Voronin ne-a dat pensii si macaroane". Ceea ce este adevarat. E de crezut ca tot instinctul il va mana pe Voronin sa "achizitioneze" Partidul Social-Democrat, aflat actualmente sub sefia lui Ion Musuc, un prosper afacerist, proprietarul celei mai mari companii de telefonie mobila si Internet din Moldova. PSD are observatori in Internationala Socialista si o sigla perfect onorabila: pumnul cu trandafir. In Barometrul de Opinie Publica din februarie, realizat de Institutul de Politici Publice, la incredere, Voronin era cotat cu 34,3%, iar Partidul Comunistilor cu 61,6%.
Opozitia
Conform Barometrului citat mai sus, pe locul doi in preferintele electoratului s-a situat Blocul "Moldova Democrata", creditat cu 20,9%, iar liderul sau, Serafim Urecheanu, cu 6,4% la incredere.
BMD reprezinta rezultatul eforturilor de unificare a opozitiei, mereu divizata in Republica Moldova, unificare realizata in primavara lui 2004 fara Iurie Rosca. BMD reuneste Partidul Alianta Moldova Noastra (format din Alianta Independentilor si Partidul Liberal), Partidul Democrat si Partidul Social Liberal. Simpla enumerare a componentelor BMD arata natura heteroclita a acestei formatiuni care include platforme de la centru-dreapta pana la centru-stanga. In fapt, elementul de coeziune al BMD este vointa de a intra in Parlament si de a asigura o contrapondere la Partidul Comunistilor. Urecheanu, liderul BMD, actualul primar al Chisinaului, este creditat pentru optiunile sale proeuropene, dar si suspectat pentru relatiile sale cu Moscova. Cum din ecuatia politica a Republicii Moldova Moscova nu va putea fi exclusa nicicand, e dificil de selectat si, mai cu seama, de apreciat cat este duplicitate, oportunism sau pragmatism in gasirea unui limbaj comun cu Rusia si cu Transnistria separatista.
Privit de unii ca o constructie facuta cu suport american si european, BMD este vazut de altii ca instrument manevrat de Putin pentru a-l pedepsi pe Voronin, devenit prooccidental. Veaceslav Untila, copresedintele BMD, a incercat sa risipeasca suspiciunile si confuzia, precizand: "vom construi o relatie speciala cu Rusia pentru a obtine evacuarea armamentului din Transnistria si vom duce o politica externa astfel incat sa-i avem aliati pe toti". Platforma politica a BMD a inclus iesirea din saracie si relansarea economiei, armonie interetnica si integrarea Moldovei in Uniunea Europeana. In sfarsit, oricat de eterogena ar fi alcatuirea BMD, exista in aceasta formatiune oameni politici pe care electoratul din Republica Moldova ii repereaza mai greu, atat din motive de control al mass-media, dar si din motive de discurs lipsit de populisme, pragmatic, chiar european. Unul dintre acesti oameni politici este Oleg Serebrian, nascut in 1969 si care este liderul Partidului Social-Liberal. Formatia sa intelectuala este impresionanta (din 1997 fiind profesor invitat la universitatile Harvard, din Varsovia, Cluj si Nisa), recomandandu-l si ca un analist politic avizat. Intr-o Moldova intoarsa cu fata spre Uniunea Europeana, oameni ca Serebrian vor fi nu doar utili, ci chiar indispensabili. Cunoscut bine la Bucuresti, Iurie Rosca, seful Partidului Popular Crestin-Democrat (PPCD), ar fi fost cel mai recomandat sa faca - daca ar fi fost sa fie - "revolutia oranj" (culoare pe care a si adoptat-o in campanie), numai ca Barometrul din februarie ii confera la incredere doar 4,3%, iar la intentia de vot a PPCD, 9,8%. Rosca a adoptat o recuzita prin care a combinat elemente ucrainene si romanesti (se spune ca artizanul campaniei sale electorale ar fi fost bine cunoscutul Dick Morris), recuzita gata de a fi utilizata in cazul unei manifestatii de strada post-alegeri, specialitatea lui. Intr-un afis electoral, Rosca este lipit la computer (destul de putin profesionist) de Iuscenko, avand ca fundal inscrisul "Asa DA!". Presarata cu "DA"-uri sugestive este si platforma sa politica din care nu lipseste integrarea in UE si NATO. Afirmatia ca "integrarea in NATO, ca singura cale reala de integrare si in Uniunea Europeana" e cel putin naiva. Oricine recunoaste aici parcursul Romaniei, ca si al celorlalte tari foste comuniste, dar nu aceasta este reteta. Iurie Rosca ramane liderul carismatic si populist al tineretului din Chisinau, cu slaba aderenta in restul tarii, a carui vreme pare ca s-a cam dus. In campania electorala el si-a indreptat atacurile, in mod curios, nu impotriva comunistilor, ci impotriva colegilor lui de opozitie din BMD.
La Nistru
Pe o ploaie nebuna am ajuns la Rezina, localitate in care puteau veni sa voteze transnistrenii din Rabnita, de pe malul opus al Nistrului. In fata Casei de Cultura, mai multe autobuze, unele amintind de anii '50, din care coborau rabniteni. Unii trecusera podul pe jos. Pana la pranz, 512, conform listelor intocmite ad-hoc in sectia de votare. Nu pareau adusi, pentru ca ar fi fost mult mai multi. Majoritatea vota cu un jerpelit pasaport ex-sovietic (din care rezulta cetatenia). Toti insa erau nemultumiti, vociferand pe ruseste, de coada imensa in care erau siliti sa se imbulzeasca; la Rezina, aceeasi sectie de votare ii primea si pe localnici, si pe transnistreni. "Cine are cap voteaza", mi-a spus cu inteles un rabnitean. Nu prea puteai sa-ti dai seama in ce fel credea acel om ca votul din Moldova ii va influenta viata.
La Varnita s-a constituit o sectie de votare doar pentru transnistreni. Pana la ora 17, votasera peste 4.000 de oameni, umpland practic cea de-a doua urna. Mult pentru o singura sectie de votare, dar putin, socotind ca aici trebuiau sa vina cetateni din Tiraspol (circa 250.000 locuitori), Bender (120.000 locuitori) si inca vreo cateva localitati. Un grup de femei au luat listele, le-au studiat, s-au consultat intre ele (in rusa) si au intrat in cabina. Afara mi-au spus ca au vrut neaparat sa voteze, ca "nu mai putem indura injosirea sa fim despartiti. Familiile noastre au si moldoveni, si ucraineni, si bulgari. Vrem sa fim lasati sa traim impreuna. Noua ne place de Voronin. Cu el am votat, ca el o sa ne aduca unirea".
La Dorotcaia, am cazut pe numaratoarea voturilor. Din Transnistria, de la Grigoriopol, venisera 494 de oameni. 142 au votat cu comunistii, 233 cu BMD, 39 cu PPCD, restul si-au impartit voturile celorlalte partide.
In sala, alaturi de observatorii OSCE (pe care i-am intalnit, pe parcursul celor 400 de km strabatuti, cam peste tot), autoritati locale.
Barbatul care purta insemnele Garzii populare si-a depasit suspiciunea si ne-a spus: "Vrem sa fim iar impreuna. Noi ne-am facut-o cu mana noastra, dar nu mai putem s-o reparam singuri. Sa ne ajute Europa...".
