De același autor
S-a ambitionat sa candideze de trei ori la Primaria Generala a Bucurestilor, ultima data castigand, in fine, ca "independent", ca sa faca... un carnat. Fie si de Cartea Recordurilor, un carnat ramane un carnat. Dar Sorin Oprescu pare multumit de sine si merge mai departe. Spune "pe sleau" aceleasi vorbe gaunoase in dozajul grosolano-smecher care i-a adus faima, chiar daca, intre timp, orasul agonizeaza blocat de masini si mutilat la fiecare colt de strada, la fel ca pe vremea lui Videanu. Autostrada suspendata suspendata a ramas. Ni se promite acum o trupa de arhitecti straini pe care Oprescu o va aduce la Bucuresti. Sa spuna ei, arhitectii straini, ce trebuie facut. Dar scrie ce trebuie facut si fara atata cheltuiala pe avioane si banchete (e drept insa ca ar lipsi circul) in Planul Urbanistic General stabilit in 2000 si care a fost constant masacrat de Planuri Urbanistice Zonale, in favoarea oricarei hiene imobiliare. Trei milioane de oameni, locuitori si veniti cu treburi, isi mananca zilnic nervii intr-un oras din care dai sa fugi. Peste un milion de masini strabat in fiecare zi aceleasi strazi lasate de Ceausescu, iar nervozitatea si proasta crestere a soferilor si, mai nou, a soferitelor iti pun viata in pericol chiar si pe trecerea de pietoni. Pe marile bulevarde, zdrente uriase cu reclame acopera fatadele cladirilor. La partere, cat mai la vedere, sex-shopuri si cazinouri. Copacii, cati au mai supravietuit, sunt "fasonati", cat sa devina mai intai schelete, apoi lemne de foc. In aceasta mazga urbana, mostenita din comunism si latita vreme de 20 de ani de toti cei care s-au perindat la primarie, rechinii imobiliari au simtit prada. Infig in fiecare locsor ramas liber (sau golit in graba cu faradelegea in mana) turnuri pana la cer.
Primarul Oprescu reprezinta insa o ofensa in plus pentru bucurestenii care s-au iluzionat vreme de aproape 20 de ani ca voteaza politic impotriva fostilor comunisti. Primarul Oprescu a fost ales in raspar, in plina isterie a santierelor bune si proaste deschise de Videanu, pentru calitatea lui de gospodar. Ce a urmat? Trei palmieri saditi cu tam-tam in mijlocul haosului, miile de Mos-Craciuni, prajitura gigantica si, sa nu uitam, carnatul de Cartea Recordurilor inseamna tot atatea numere de circ ieftin de care s-au saturat pana si consilierii lui. Cand vine vorba de Bucuresti, arhitecti, urbanisti, locuitori sau oaspeti rostesc un singur cuvant: colaps.
Primarul Oprescu e ca si cum n-ar fi. Diferenta e ca reporterii Antenelor, ca si ai Realitatii nu mai gem pe strazi de mila bucurestenilor. In studiouri nu se mai despica firul in patru pe tema dezastrului din Capitala. Niciun mare tun imobiliar din Bucuresti nu constituie subiect de presa. Cismigiul e pe cale sa fie strangulat de zgarie-nori. Pe Dambovita se pregateste sa apara o citadela ciudata, dar foarte lucrativa. Cu Strandul Tineretului de la Sosea, dat pe 149 de ani, lucrurile nu sunt inca clare. Ati auzit de vreo emisiune maraton care sa "infiereze" abuzurile din Bucuresti? In schimb, carnatul si prajitura lui Oprescu si-au castigat locul in topul "stirilor" din jurnale. Oare de ce? Pentru ca din mandatul Basescu la primarie s-a retinut ca Bucurestiul poate fi un poligon de incercare pentru scaunul de la Cotroceni, pus in joc in acest an. Sorin Oprescu, "tare-n clanta" si "independent", poate fi preparat sa-l infrunte si chiar sa-l bata pe Traian Basescu. Si, daca intr-adevar castiga, nu mai e treaba lui ce se intampla dupa aceea. Cel mult sa rasfoiasca visator Cartea Recordurilor.
