Ce am castigat

Dupa ce cortina a cazut peste actul final al summit-ului NATO care a avut loc la Bucuresti, dupa ce ultima delegatie oficiala s-a imbarcat pe Otopeni si a ajuns cu bine acasa, ne ramane sa tragem linia si sa observam:

- in ciuda dezlanarii noastre caracteristice, sporita mult de turbulentele politice ale ultimilor ani, am reusit sa smulgem (la concurenta cu Portugalia) organizarea acestei mari reuniuni la Bucuresti;

- in ciuda scandalurilor din sanul puterii, care au inveninat pana la sufocare climatul public (ultimul, pe tema tratatului cu Ucraina, amorsat de presedintele Basescu in chiar preziua reuniunii), am reusit sa aratam coerent, cu un guvern si o presedintie onorabile, demne de a fi gazde ale unei atat de importante intalniri;

- in ciuda aplecarii noastre nesuferite catre folclorisme de mucava, am reusit sa construim si sa utilizam o scenografie decenta si chiar inspirata, cu punerea in valoare a Palatului CEC, a Cercului Militar, a unui tarm al Marii Negre, romantic si totodata simbolic, in fine, a Casei Poporului, cat de cat umanizata; (Pentru 5 minute ar fi meritat sa fie adus si Nicolae Ceausescu insusi, ca sa-si vada supremul edificiu, cu a carui descriere - "megalomana constructie" etc. - incepea orice corespondenta straina. Suprem edificiu, invesmantat pe dinafara cu steaguri NATO, iar in interior ajustat cu mochete, draperii si panouri despartitoare, un spatiu umanizat in cele din urma de invazia "imperialistilor", fie ca erau sefi de stat sau simpli jurnalisti.)

- in ciuda unei retorici teribiliste, gen "eu am pus pe masa NATO cazul Ucrainei si al Georgiei" (apud presedintele Basescu), rod al unei lungi si paguboase izolari, seful statului roman s-a aflat la masa jucatorilor globali, iar Romania a capatat cu acest prilej o buna vizibilitate;

- in ciuda unei prese hiperexcitate, aflata intr-o panda permanenta dupa senzational si, din acest motiv, facand adesea din tantar armasar, am fost informati, clipa de clipa, si ghidati cu comentarii, mai bune sau mai rele, pe tot parcursul summit-ului; (Ca exemplu al excesului de zel jurnalistic, ar fi de amintit... bomba de 200 de kg, descoperita si aratata pe ecrane in chiar orele la care delegatiile oficiale se indreptau spre aeroport. Introdusa cu temperatura, stirea bulversa. Numai ca bomba nu avea chiar 200 de kg si nu fusese pusa de teroristi... era o chestie ruginita din al doilea razboi mondial, gasita pe un santier de constructii din marginea Bucurestiului.)

- in ciuda unei Jandarmerii imature si provinciale, care a conservat reflexe militienesti, napustindu-se bezmetic peste cei 40-50 de manifestanti anti-NATO, niciun incident jenant pentru oaspeti nu s-a petrecut;

- in fine, dar nu in ultimul rand, in ciuda unui oras blocat de interminabile santiere, in ciuda cainilor vagabonzi (blestemul lui Ceausescu!) traversand tacticos culoarul oficial, in ciuda puietilor plantati si furati in ajun, in ciuda varului proaspat intins pe pereti, in ciuda restrictiilor de circulatie si a superaglomerarii de politisti pe metru patrat, Bucurestiul a aratat bine. Atat de bine, incat multi locuitori ai orasului si-ar dori un summit permanent. Eventual, extins si in Ferentari sau Colentina.

Si inca ceva: a persistat si inca persista, ca un bocet intonat mecanic, intrebarea populista "ce castiga Romania de pe urma organizarii unui asemenea eveniment", adaugandu-se spre ilustrare, cu tristete mimata, si niste cifre. Au fost sacaiti cu intrebarea de mai sus si comentatori avizati, si oameni necajiti. Ideea unui castig imediat, precis, daca nu "o suta de lei la salariu", atunci macar vize, vize pentru America, de care sa se bucure tot poporul, arata cat de mari au fost pierderile noastre, ale romanilor, aditionate de pe vremea cand nu eram o tara membra a NATO, si cat de adanci urmele lasate de aceste pierderi, de pe vremea cand "luptam pentru pace, bunastarea intregului popor etc.", in valmasagul de vorbe triumfaliste - ce curios! - rostite tot de bocitoarele de azi.

Analistii si comentatorii vor avea tot timpul sa se pronunte asupra continutului agendei recentului Summit NATO de la Bucuresti. Sa speram ca vocea lor nu va fi acoperita prea curand de harmalaia certurilor interne, suspendate pentru o saptamana, si ca protagonistii obisnuiti au inteles ca ne-am simtit bine nu doar cu un oras curatat (fie doar si pe un culoar oficial), dar si fara certurile lor.