De același autor
De ce oare taranii din Romania trebuie sa fie supusi "caznelor" europene de a-si duce branza la sanitar, de a o ambala in tipla, ca numai asa s-o poata prezenta consumatorului in piete, in vreme ce politicianul roman e scutit de a respecta orice regula a institutiilor statului, recent component al UE, in care e trimis sa-si vada de o treaba precisa? In plus, branza e buna, pe cand actiunile politicianului au gustul ranced al lucrului nefacut sau facut in sila sau de mantuiala. Daca noi toti, poporul, suntem siliti sa executam, pentru a fi compatibili cu UE, "figuri impuse", de ce nu si ei, politicienii, sa fie obligati sa ia seama de raspunderea pe care o au in cabinetele ocupate vremelnic si unde, de cele mai multe ori, se poarta ca in propria lor ograda?
Din pacate, aderarea la UE nu a prevazut, pe langa regulile pentru producatorii de branza, si un manual de reguli ale comportamentului public, insotit neaparat de o clauza de salvgardare, pentru politicienii aflati in institutiile statului. Fiindca am ajuns la vraistea politica de azi chiar din acest motiv simplu: de la varful statului, presedinte, premier, parlamentari, si pana la, sa zicem, smecherul primar de Giurgiu, care si-a latit orasul doar ca sa puna mana pe o taxa, toti fac ce vor, cum vor si cand vor. Viata politica din Romania nu inseamna dreapta infruntare, dezbatere si gasirea compromisului, ci, in principal, razboaie de grota, care pe care, bineinteles in lumina reflectoarelor si pe paginile ziarelor. Nu exista politician roman care sa nu vrea sa apara le televizor, oricum ar fi (gangav, agramat sau stupid) si oriunde ar fi (la Bulbucata sau Strasbourg), ca sa-si dea cu parerea. Te si intrebi cat din materia conflictelor politice din Romania nu se datoreaza declaratiilor publice din mass-media. Morti dupa rating, jurnalistii pandesc, provoaca, inventeaza situatii critice, dupa care dau drumul, cum altfel?, la editii speciale. Presa nu mai e un caine de paza, ci, de cele mai multe ori, sub nobila deviza a informarii cititorului/telespectatorului, vara batul in gard, rascolind vanitati si orgolii, atatand pe unul impotriva altuia, doar-doar vor inlocui, musai intr-o editie speciala, o masina data peste cap cu un scandal politic. Pana la descompunerea, scarba si lehamitea privitorului sau a cititorului. Daca adaugam la asta si comanda politica venita din partea patronului de canal TV si/sau ziare, avem tabloul complet al razboiului zilnic din politica romaneasca. Ganditi-va cum ar fi siliti politicienii sa-si vada de treaba, daca presa le-ar impune un embargou, cum le-ar prii si cum ne-ar prii anonimatul tuturor celor care isi inchipuie ca au in fisa postului, intai de toate, sa-si dea cu parerea la televizor.
Suntem insa departe de aceasta imprejurare. Acum, din tot angrenajul descris mai sus, a rezultat o criza fara precedent in istoria noastra postdecembrista: seful statului este amenintat cu suspendarea, iar premierul cu demiterea prin motiune de cenzura. Cum relatarea pasilor prin care s-a ajuns aici ar constitui materia unui roman gotic, ma voi margini sa rezum drastic: Elena Udrea spune la TV de un biletel primit de presedinte, pe vremea cand ea era sefa cancelariei de la Cotroceni, din partea premierului, prin care acesta ii cerea presedintelui sa intervina in favoarea amicului sau Patriciu. Premierul dezminte arogant si categoric. Dar nu e convingator, pentru ca toata lumea isi aminteste cum a mai incercat sa intervina pentru Patriciu, folosindu-si functia, si cum chiar aceasta optiune a lui pentru grupul amicului a declansat razboiul dintre palate. In fine, presedintele face public biletelul (si, confirmand-o pe Udrea, da dovada ca, pentru prima data, si-a pierdut vestitul sau miros de copoi politic) pe care il pastrase(?) vreme de doi ani. Dintr-un foc aflam ca avem un premier mincinos si un presedinte santajist. Dan Voiculescu prinde momentul si arata la presa un al doilea biletel, o apostila in fapt, semnata de Basescu in favoarea unei firme. Valvataile ajung la ceruri, bineinteles prin presa. Decimat de anchetele DNA, PSD sare pe cal: grav, ca o hartie creponata, Geoana iese si anunta ca partidul sau nu tolereaza situatia portocalie si ca declanseaza procedura de suspendare a presedintelui si pe cea de demitere a premierului, prin motiune de cenzura. Analistii cauta febril in Constitutie. Articolele actului fundamental sunt confuze sau nu prevad situatiile create in teren. Se redescopera ca legile nu fac functional sistemul politic, ci il blocheaza. Privirile se indreapta spre Parchetul General, care e limpede ca a primit o nuca mult prea tare pentru dintii lui, nu stim daca tot cariati sau de lapte. UE, careia, deocamdata, i-am furnizat acel numar de PRM-isti cat sa ajunga pentru constituirea unui grup extremist in Parlamentul European, declara diplomatic ca urmareste cu atentie evolutiile din Romania. Or, aceste evolutii si consecintele lor au aerul halucinant al unui tablou suprarealist: in locul lui Basescu, suspendat pana la referendumul (de altfel, irealizabil, conform legii) care, insa, cel mai probabil ca il va reconfirma, vine, Doamne fereste, Vacaroiu! El va putea numi un premier, care premier isi va numi ministrii, va putea demite si numi sefi ai serviciilor secrete si ai parchetelor. In debaclul creat, PRM si Gigi Becali vor creste pana la a face irespirabil aerul. Fantoma anului 2000, cu C.V. Tudor in turul doi al prezidentialelor, se intoarce. Prea putine voci cer ca responsabilii politici sa faca recurs la ratiune si sa nu impinga statul roman pe o turnanta periculoasa. Deocamdata, nu a fost epuizata setea de sange si pofta de razbunare. Toti cauta sa i-o plateasca presedintelui.
Acum, presedintele Basescu e singur. Chiar si partidul lui se pare ca a refuzat sa se sinucida la comanda de a parasi guvernarea. E o conditie propice ca sa reflecteze la continutul, dar si la stilistica tuturor pasilor pe care i-a facut de cand se afla la Cotroceni. La cum a ajuns sa ia lectii de la Iliescu, E. Constantinescu, Geoana si, mai ales, de la D. Voiculescu. Cat priveste nota de plata pentru situatia in care Romania se afla azi, ea va fi cu siguranta usturatoare. Si, cu siguranta, nu sub forma unui biletel.
