De același autor
Pentru ca s-a dovedit a fi imatur si neexperimentat in politica, desi nu mai e chiar atit de tinar, are 50 de ani, si activeaza in parlament de 20. Scorul lui, la ora la care scriu, depaseste partidul cu abia un procent si un pic. Cu alte cuvinte, capacitatea lui de a convinge nehotariti a fost extrem de limitata.
Crin Antonescu a pierdut inca din episodul Klaus Johannis – o stralucita gaselnita politica in acel moment – cind a lasat ca propunerea lui de premier sa-i fie furata de vulpile de la PSD, intocmai ca in celebra fabula in care corbul cel vanitos scapa cascavalul din plisc; in plus, pina in ziua de azi, el nu a inteles sau nu a vrut sa inteleaga ce a reprezentat sediul Grivco, locul simbolic de parafare al aliantei anti-Basescu, simbolic tocmai prin mesajul transmis ca afacerea ii este „furata” de la si instrumentata de personaje (Voiculescu &co), cu alte obiective decit cele declarate.
Crin Antonescu a pierdut pentru ca si l-a ales tinta pe Traian Basescu si nu pe Mircea Geoana cu care ar fi trebuit sa se bata pentru locul doi. Cind, tirziu, si-a orientat atacul spre Geoana, intentia de a-l vota a crescut vizibil. Declaratii riscante cum ca ar trebui sa-i fim recunoscatori lui Ion Iliescu pentru ca nu a scos armata sa traga in Piata Universitatii, sugerind ca Basescu ar fi facut-o, a aratat ca, in numele urii si al retoricii nu poti fi convingator in fata unui electorat sofisticat pe care vrei sa-l cuceresti.
Pina una-alta, Iliescu este cel care, e-adevarat, nu cu gloante, ci „ecologic”, cu bite si topoare, a spulberat salbatic o manifestatie pasnica. Trauma mineriadelor s-a transmis peste ani, in mod misterios, exact in rindurile electoratului vizat de Antonescu. Nici afirmatia ca Vadim ori Becali sunt preferabili lui Basescu, in numele schimbarii pe care ti-o doresti cu orice chip, nu a avut darul sa miste pe cei dezamagiti de felul in care se face politica in Romania de 20 de ani incoace. Acei dezamagiti nu merg pe stadioane ca sa sparga seminte si sa se cafteasca dupa meci.
In fine, Crin Antonescu a pierdut pentru ca e mult prea nonsalant, ca sa nu spun ignorant, in raport cu dosarele grele ale Romaniei. Sigur ca nu presedintele se ocupa de agricultura, sanatate, educatie, dar el trebuie sa aiba o idee care sa trimita la concret, alta decit sa-fie-pace/bine-pe-pamint. Increderea lui in replica iute, insolenta, ce-i sta pe buze tot timpul, dincolo de care nu prea intrevezi vreun continut, i-a jucat feste si i-a aratat limitele. Ca si „originalitatea” de a-si defini ca reper moral un cintaret simpatic (care, de altfel s-a si scuturat rapid de aceasta anexare), cind pe lista lui de sustinatori se afla un monument de moralitate ca Doina Cornea. Sau, la doar citiva metri in spatele sau, Neagu Djuvara. Neplacuta si de rau augur pentru o ulterioara prezenta pe scena politica romaneasca este si tifna irepresibila a lui Antonescu: atunci cind se enerveaza, replica lui rapida derapeaza, pare anapoda, desprinsa parca dintr-o altercatie de gang. (In declaratia lui din seara primului tur, vadit nemultumit de rezultat, Crin Antonescu a acuzat caustic „combinatia” mogulilor cu Basescu...)
Ar fi fost pasionanta o finala intre Crin Antonescu si Traian Basescu. Din toate punctele de vedere. Crin Antonescu afiseaza „imacularea” (chit ca ea se datoreaza in buna parte statului pe marginea arenei, chiar daca e de 20 de ani in parlament), in lupta cu „macularea” unui Traian Basescu, si el „vechi” de 20 de ani in politica, venit din sistem, dar mereu in centrul arenei.
Multi vad in Crin Antonescu, peste cinci ani, candidatul cu sanse enorme pentru Cotroceni, iar alegerile din acest an, ca pe un antrenament. Dar cinci ani insemna mult. El va avea atunci 55 de ani si nu stim daca, intre timp, va capata cheful sa se aplece si peste dosarele Romaniei. Iar politic, in lumina ultimelor declaratii, cum ca isi va conduce partidul spre actuala stinga a lui Geoana&Iliescu, va avea de luptat cu propriul sau electorat de dreapta.
