Emil Constantinescu, vechi si nou

Ceea ce s-a tot spus s-a intamplat: Emil Constantinescu s-a reintors in politica. Am asistat mai intai la o asa-zisa tatonare: monitorizari de catre fundatia fostului presedinte (ASPEC) ale actualei guvernari, culminand, se pare, cu celebrul si anonimul "Armaghedon", in spatele caruia a fost cautat, dar negasit Mugur Ciuvica, in spatele caruia Palatul Victoria il vazuse inca de la inceput chiar pe Emil Constantinescu; o lansare ca-n basmele ceausiste a unei carti "impresionante" de memorii; in fine, crearea Actiunii Populare de catre fostul staff al fostului presedinte, mai intai ca formatiune civica condusa de d-l Milut, pe care a ales-o recent, cu avantul bine cunoscut, deocamdata "in spirit", insusi Emil Constantinescu, deoarece "AP isi propune sa devina o ampla miscare politica".

Emil Constantinescu a renuntat pe nepusa-masa sa mai candideze in 2000, lasand cu gura cascata nu doar fortele politice care se bizuiau neconditionat pe el si un electorat care s-a simtit lasat in voia sortii, ci chiar pe apropiatii lui: un fost consilier (de regasit azi in AP) povestea ca a aflat "vestea" de la difuzor, la mare, si i s-a parut o gluma; un fost ministru care ii promite acum ca i se va alatura in AP cu o zestre de 13 filiale taraniste, daca nu cu tot PNTCD, a aflat "bomba" de la functionarii ministeriali buluciti bezmetic in biroul sau.

Motivatia gestului de atunci a fost si a ramas confuza, lasand loc multor speculatii, unele incredibile. In discursul sau de adio, din 17 iulie 2000, Emil Constantinescu spunea: "Vreau sa precizez ca nu voi accepta sa conduc nici un partid politic existent sau care s-ar forma in viitor".

Desigur, nimeni nu l-a crezut.
Dar, in fond, nu asta e problema. Ci cata sansa poate fi acordata initiativei recente a fostului presedinte? Ce aduce nou si, mai ales, credibil pe piata politica actuala? Cine sunt cei care s-au alaturat unui asemenea proiect? In ce fel isi va construi structurile? Este sau nu admisibil raportul intre vanitatea personala de a fi "conducator" si interesul Romaniei profunde, asa cum se declara? Nu cumva, cu sau fara intentie, aceasta Actiune Populara va zdrentui si mai mult flancurile opozitiei?

Sunt intrebari pe care experienta nefericita de pana acum ne-a invatat sa ni le punem, nu din rea-credinta, ci din precautie. Si iata ce observam: "Prioritatile Romaniei in anul 2003", textul declaratiilor publice facute de Emil Constantinescu in conferinta de presa din 23 ianuarie, sub forma unei oferte de expertiza - daca am inteles bine -, e o poliloghie arhicunoscuta, chit ca afirma ritos "noi stim care sunt prioritatile Romaniei, care sunt mijloacele etc.". Nu altceva spune actuala administratie, careia in mod bizar i se adreseaza oferta, chiar daca, anterior, ea fusese etichetata de fostul presedinte ca: "o mana de imbogatiti, de lideri politici cinici si corupti care stapaneste guvernul si Parlamentul, controleaza justitia si politia" etc. Ne-am fi asteptat ca demersul sa fie facut in directia opozitiei, al carei rol este de a construi alternative.

De altfel, aceasta oferta a fost initial declinata in stilu-i cunoscut de Cozmin Gusa, secretar PSD, ca "mar otravit", pentru ca ulterior sa primeasca acceptul cu adevarat otravit din partea mult mai versatului sau sef, Adrian Nastase.

Mai observam, in linia intai a AP, aceleasi figuri solemne de odinioara, peste care s-au asternut anii, si de la care am asteptat ceva, dar nu au dat decat, in cel mai fericit caz, modeste rezultate. In fine, conform unui interviu acordat de Emil Constantinescu ziarului Evenimentul zilei, ar mai fi si "fosti secretari de stat". Asadar, un efectiv care seamana dezolant de mult cu cei 15.000 de specialisti.

Organizatoric, deocamdata, AP s-ar dori un fel de Alianta Civica (repudiata de Emil Constantinescu, din cauza ca ar fi devenit "inactuala"; in fond, AC i-a retras sprijinul). AP va trebalui in teritoriu, unde se va pogori si Constantinescu, dar "aceasta se va intampla in momentul in care va exista o astfel de vointa populara" (vezi interviul citat). Pana atunci, AP, "creatia unui grup de intelectuali care au inteles necesitatile momentului" (cf. aceluiasi interviu), incearca sa fagociteze filiale PNTCD, tocmai bune sa primeasca acum scrisori cu "Dragi prieteni" semnate de Emil Constantinescu, in urma carora ar fi de dorit ca sediile sa fie predate AP, cu scaune si faxuri, si, intr-un final, de ce nu, chiar intregul PNTCD, pe care fostul presedinte stie cel mai bine cum sa-l calce in picioare.

Emil Constantinescu vorbeste prea apasat de "raspunderea", de "responsabilitatea" fata de cetatenii tarii, fara a pomeni nimic de placerea omeneasca, vai, atat de vizibila pe care i-o procura puterea. Lucrul te pune pe ganduri.

Sa recapitulam: ni se propune un "proiect politic nou", "o idee noua". Nu rezulta insa nici o silaba noua. Vedem oameni care au mai fost. Si-au fost degeaba. Lipsa de imaginatie a dus la aceeasi formula de constructie - un bazin civic din care urmeaza sa fie extras partidul. Nu este noua nici tentativa de a utiliza (de aceasta data "pornind de jos"), pana la a-l desfiinta, PNTCD. Si abilitatea PSD, care va sti sa incurajeze AP si pe Emil Constantinescu, atat cat sa castige inca o data la scor alegerile, este bine cunoscuta.

Cat despre Emil Constantinescu, "lider regional", om politic si eseist, el are intr-adevar ceva nou: casa de la sosea, nu apartamentul de bloc in care, va mai amintiti?, cara apa cu galeata. Casa de la sosea despre care un cunoscut al lui spunea ca are parc, salon si jandarmi. Noua, dar pe cale de a deveni veche, este si neincrederea oamenilor in vorbe.

Cu alte cuvinte, un proiect politic second-hand, o haina roasa si mancata de molii, pe care suntem impunsi s-o cumparam de noua, spre folosul negustorului.