Fantomele trecutului

 Ingrijorate, fantomele trecutului s-au ridicat in picioare si au bantuit mai intai Internetul pe forumuri de discutii. Accentele legionaroido-securistice n-au scapat nimanui. Teza de baza este stiuta. Stiuti sunt si termenii rudimentari. Cum sa condamne comunismul o comisie condusa de un evreu, "cand evreii au adus pe capul romanilor comunismul"? Pe urma, fantomele trecutului au ocupat spatii editoriale in unele ziare. Teza este aceeasi, dar exprimata in termeni mai "ingrijiti", adica, antisemitismul sincer gregar al anonimilor de pe Internet este transcris cu cativa bemoli: Vladimir Tismaneanu, coordonatorul comisiei, nu e bun. Tatal si mama, dar mai cu seama originea sa etnica si de clasa nu-i vor permite sa condamne comunismul.

Periodic, de 16 ani incoace, fantomele trecutului sunt convocate si puse sa-si zangane amenintator lanturile. Au devenit previzibile. Au devenit plicticoase.

Si totusi, cel mai solid atac a fost formulat recent intr-un ziar al carui director si-a recunoscut de mult colaborarea cu "organele". Este un ziar care, de ani de zile, practica amalgamul cu succes: aici sunt gazduite semnaturi cat se poate de credibile pentru ca, sub umbrela libertatii de exprimare, sa fie diseminate controversate scenarii cu puternic damf securisto-conspirationist. In cazul de fata, dupa un editorial in care se spunea ca tocmai Vladimir Tismaneanu este garantia unui raport just al comisiei, a urmat un "documentar", sub forma unui roman gotic, in care ni se spunea pe sleau ca Tismaneanu este agent al Securitatii plasat, prin fantomaticul partid comunist de acolo, in Statele Unite, iar comisia urmareste sa-i transforme pe romani din victime ale comunismului in responsabili ai lui! Dar verdictul final al comisiei, prin care se va condamna comunismul din Romania, nu va insemna, sub nici o forma, ca poporul roman va fi culpabilizat si condamnat! In subtext, vedem cum fostii securisti se identifica cu poporul-victima, tocmai ca sa nu poata fi condamnati.

 Din 1990 incoace, fantomele trecutului au lucrat neobosit. Nu a existat persoana care sa fi pasit in spatiul public pentru a sustine democratia, societatea deschisa, ruperea decisiva de trecutul securistic si revenirea Romaniei in Occident, ca ea sa nu fi fost vanata, improscata cu zvonuri murdare, calomnii abjecte, acuze aberante. Minerii adusi in Bucuresti in iunie 1990 urmau sa desavarseasca treaba cu bata. Tabloul continuitatii nu trebuia tulburat prea tare si de aceea din el trebuiau izgonite, cu ajutorul maselor populare, desigur, toate acele elemente recalcitrante care aspirau cu incapatanare spre Vest. Tratatul cu URSS trebuia facut in graba. In el scria negru pe alb ca Romania nu poate incheia alte tratate decat cu acceptul Kremlinului. Adica, vorba lui I.D. Sarbu, adio, Europa! Din balconul CC fusesera date in noaptea de 22 decembrie ‘89 atata libertate si atata democratie cat sa asigure "organele" ca Romania ramane a lor: Romania-Bancorex, Romania-paduri-domenii-conturi Ceausescu s.a.

 Ofensiva lansata acum impotriva lui Vladimir Tismaneanu era de asteptat. Cat el a fost doar autorul unor carti sau articole, fantomele l-au ignorat. El insa a fost investit de seful statului ca sef al Comisiei pentru analiza  dictaturii comuniste din Romania. Trebuia scoasa artileria grea a scenariilor de compromitere mai intai a persoanei, ca prin ea sa fie compromisa comisia, raportul ei sa fie aruncat in derizoriu, iar Traian Basescu, deloc incantat de cerinta societatii civile, sa-si anuleze demersul. Sa nu ne lasam inselati. Oricine ar fi fost numit in aceasta pozitie, de la Vlad Tepes pana la Elisabeta Rizea, ar fi fost atacat. Fantomele nu sunt ingrijorate de persoana care se afla in fruntea comisiei, ci de ceea ce va rezulta pentru ele dupa ce raportul va fi redactat, iar presedintele tarii va adopta, ca document oficial al statului roman, condamnarea comunismului. Ca acea persoana care coordoneaza comisia se numeste Vladimir Tismaneanu e, pentru fantomele trecutului, o circumstanta agravanta: Tismaneanu a condamnat fara echivoc comunismul in scrierile sale, iar raportul nu are cum sa urmeze decat logica unui rechizitoriu deja existent. Odata fixata rama acestei condamnari, Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului patronat de guvern va forta deschiderea arhivelor si scoaterea la lumina a adevaratilor responsabili, iar manualele de istorie nu vor mai fi scrise dupa filmele lui Sergiu Nicolaescu. Pentru multi dintre noi, condamnarea comunismului se asocia unui gest simbolic, ratat din pacate de Emil Constantinescu si guvernarea CDR. Dupa reactia furibunda de azi a unor voci ingrijorate, toate aflate in penumbra Securitatii, intelegem ca ar fi vorba de mult mai mult. Sa stie fantomele trecutului ca va fi pentru ele cel de-al treilea cantat al cocosului?