„Forţele nenorocite“ ale mineriadei din iunie 1990

Manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii care, în 1990, timp de 52 de zile a pus la încercare nervii lui Ion Iliescu, preocupat doar de preluarea puterii smulse prin lovitură de stat de la Ceauşescu, a fost curmată sângeros de cei peste zece mii de mineri conduşi de Miron Cozma şi veniţi în dimineaţa zilei de 14 iunie cu 4 garnituri de tren la Bucureşti. Lor li s-au alăturat securişti în civil, poliţia, alte forţe ce ar fi trebuit să păstreze ordinea, bucureşteni de rând incitaţi de propaganda TVR, condusă la acea vreme de Răzvan Theodorescu.

Ce a urmat - devastarea sediilor partidelor istorice, a Universităţii, a redacţiilor incomode, bătăile sălbatice aplicate civililor socotiţi „suspecţi“, arestările arbitrare, uciderile – a aruncat România într-un hău istoric. Oficial, s-au înregistrat 6 morţi. Neoficial, s-a vorbit de 100. În absenţa dreptăţii făcute în justiţie, traumele produse în acele zile nu s-au vindecat nici azi. Dosarele mineriadei au fost învârtite ani de zile de procurorul Dan Voinea (prezent în procesul-farsă al Ceauşeştilor). În iunie 2007, Parchetul General începea urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu şi a altor câţiva oficiali; peste doar câteva luni, în decembrie, procurorul general Kövesi descoperă erori de procedură şi sistează acţiunea judiciară. În martie 2009, DIICOT îl scoate de sub urmărirea penală pe Ion Iliescu, dar continuă cercetările...

Astfel încât, în 2009, Ion Iliescu îşi putea permite să spună că, în afacerea mineriadei din iunie ‘90, el nu are nicio vină; singurii vinovaţi sunt cei care „au provocat acte rebele şi acţiuni agresive împotriva instituţiilor statului“, „inclusiv minerii, la incitarea acestor forţe nenorocite“. Ion Iliescu are tot interesul să afirme că nu are nicio vină, dar există încă mulţi martori ai evenimentelor de atunci care îşi amintesc bine de primul său discurs adresat minerilor, din dimineaţa lui 14 iunie, când i-a îndemnat pe aceştia să meargă în Piaţa Universităţii, s-o ocupe şi să planteze flori; ca şi de al doilea, când le mulţumea pentru „înalta lor conştiinţă civică“ de a zdrobi oasele unor nevinovaţi.

Citeste si despre: mineriada iunie 1990, manifestatie anticomunista, Piata Universitatii, Miron Cozma, redactii incomode.