De același autor
Parlamentul nu doarme. Parlamentul lucreaza. Uneori in transa. Emotional. Sau euforic. Vezi Legea de majorare a salariilor profesorilor cu 50%, votata in unanimitate, „intr-o veselie“, si care a aruncat in aer toata tara. Se cauta vinovati, cand presedintele, cand premierul, cand sindicatele. Parlamentul, care a furnizat aceasta bomba, nu. El este forul suprem al democratiei si nu primeste lectii de la nimeni.
Alteori, parlamentul se concentreaza si voteaza legi bine intocmite in folosul membrilor sai (pensii „onorabile“, masini de lux etc.) sau al apropiatilor unora dintre ei (terenuri trecute dintr-o parte in alta, imunitati salvate etc.). Ce daca in urma acestor legi, cand cetoase, cand de-a dreptul strambe, dar in miezul carora este intotdeauna un castig dulce si zemos pentru unul sau altul (stiu ei, parlamentarii, cine), se petrec nedreptati, procese, balamucuri? Forul suprem al democratiei legiuieste fara sa dea socoteala, nici Comisiei Europene, nici cetatenilor, pe al caror vot cersit penibil, in urma cu patru ani, s-au cocotat. Cu spatele la oameni, parlamentarii nu intra in pamant de rusine cand opinia publica taxeaza parlamentul ca pe furnizorul de coruptie numarul unu, iar la incredere, il asaza invariabil pe ultimul loc. Cainii latra, caravana trece. Din mandat in mandat.
Ultima isprava a parlamentului, care ne priveste in mod direct, este votarea unor „imbunatatiri“ aduse Legii tinerilor, imbunatatiri de pe urma carora sediul GDS si al revistei 22 va trece in folosul unei organizatii fantoma. Imbunatatirile se refera la termenul „folosinta“ – adica, tot ce s-a aflat in folosinta UTC, nu in proprietatea ei, trece la… rechinii imobiliari care vaneaza de mult ultimele resturi, din care sediul din Calea Victoriei 120 este doar o particica, ale unei averi considerabile. Pe ultima suta de metri, afacerea imobiliara UTC trebuia transata: legiuitorul nu se incurca in principiile dreptului roman, care spune ca nu te poti prevala de utilizarea unui bun ca sa te faci proprietarul acelui bun. Legiuitorul nu s-a incurcat nici in nenumarate si oribile scandaluri cu afaceri frauduloase, al caror subiect tine de imobile preluate in timp de utecisti dubiosi si a caror grija doar soarta tineretului roman n-a fost... Legiuitorul nu inventariaza ce anume urmeaza sa fie livrat utecistilor si nici cine sunt acestia. Partidul Comunist, tata al UTC, si fara indoiala cu mult mai instarit decat odrasla, n-a avut atata noroc. De exemplu, urmand aceeasi logica a folosintei care te face proprietar, sediul Ministerului de Interne ar trebui predat imediat fostilor PCR-isti. Doar acolo a fiintat CC al PCR pana in ziua cand dictatorul a fugit!
E limpede ca, in spatele tomnaticilor utecisti care presteaza astazi cu avant parlamentar, se afla unul sau mai multi rechini imobiliari. Daca nu „rezolva“ nici in acest mandat povestea ultimelor ramasite ale averii UTC (vreo 600 de imobile aflate in toata tara), poveste asternuta intr-un frumos decret-lege semnat de Ion Iliescu la inceputul anului 1990 si intarit de o HG semnata de Petre Roman, vor trebui s-o ia de la capat. Imobile si baze sportive, hoteluri si terenuri de agrement, plus sediul din Calea Victoriei 120 sunt vanate de ani de zile, cu legea in mana, sfidand in fapt orice lege. Am incercat sa aflam noi in locul parlamentarilor (initiatori si votanti) care e lista acestor bunuri, trecute cu o semnatura in posesia unor necunoscuti. Ea nu e de gasit. In Hotararea de Guvern semnata de Petre Roman in 1990 scrie ca lista se incredinteaza „beneficiarului“. Adica? Adica rechinilor care au tras prin dinti o buna parte a acestei averi si care, ei sau altii, treziti mai tarziu, vor astazi sa se infrupte gratis. Mascarada prin care tineretul roman trebuie organizat de sus in jos, dar improprietarit este un batranet dubios si hulpav, sta pe agenda parlamentului inca din mandatul trecut. Amanata, respinsa, condamnata si ridiculizata de catre presa, Legea tinerilor si-a facut loc cu suspecta tenacitate, inaintea multor altor legi, pe agenda parlamentului. Acum, cu ultimele „imbunatatiri“, ea se afla pe masa Curtii Constitutionale. Soarta „tinerilor“ aflati in pragul pensiei, adica a rechinilor imobiliari sustinuti si promovati de Parlamentul Romaniei, se joaca in aceste zile. In functie de decizia Curtii, in Calea Victoriei 120 vor sosi sau nu aceiasi „tineri“ de vreo 50 de ani, care si-au mai incercat norocul si in trecut, cu jeep, ciocate de lac, vorba de samsari si ochi sticlind de pofte imobiliare. Ei au asteptat lucrarea parlamentului si acum o asteapta pe cea a Curtii Constitutionale pentru a evacua, in fine, Grupul pentru Dialog Social si revista 22.
