De același autor
Lucian Croitoru a fost desemnat prin decret prezidential premier al Romaniei. Partidele politice (PSD, PNL si UDMR) care au devansat cronologia data de Constitutie si care s-au constituit intr-o coalitie pentru sustinerea unui alt premier, un soi de deus ex machina, Klaus Johannis, au anuntat deja ca nu-l vor valida pe Croitoru. De-o parte si de alta, argumentele par la fel de valide: stabilitate, alegeri prezidentiale corecte vs nevoia de a avea in fruntea executivului o persoana capabila sa poarte negocierile cu FMI si sa coordoneze in ministere toate acele reforme cerute de FMI. Primejdia de a nu fi bani pentru pensii si salarii, in absenta imprumutului extern, a fost facuta publica chiar ieri de presedintele Basescu.
La aceasta ora, declaratii politice ale presedintilor de partid zboara pe toate canalele: cei reuniti in noua majoritate parlamentara (PSD, PNL, UDMR, chiar si grupul minoritatilor) s-au pozitionat clar impotriva presedintelui, acuzat ca doreste sa controleze „butoanele puterii”, impreuna cu PDL, in vederea cistigarii alegerilor.
Inclestarea e dura si se poarta in afara oricaror reguli: Constitutia este citita si interpretata in chei diferite, iar recursul la Curtea Constitutionala pare a fi singura solutie; interesul national si apelul la responsabilitate sunt cele mai vehiculate dar si cele mai lipsite de acoperire cuvinte, in spatele carora lupta electorala atinge cote paroxistice. Inteleptii ne indeamna sa vedem in episodul actual o criza de crestere – este pentru prima oara in istoria post-decembrista cind un guvern cade, dupa o motiune de cenzura, iar gestionarea situatiei pune probleme fiecarui participant in parte.
Constatam in fapt ca, in afara de cei care au initiat motiunea, PNL in primul rind, dar si pragmatica UDMR, nimeni nu parea sa fie pregatit – nici PSD care s-a urcat in graba in barcuta celor 18% ale PNL, nici PDL care, delegindu-si de multa vreme actiunile politice presedintelui Basescu, s-a aratat luat prin surprindere. PSD, acest mare partid, incaput pe mina lui Vanghelie, nu a fost capabil sa aiba un candidat propriu la functia de premier (desi s-ar fi presupus ca un Mihai Tanesescu nu i-ar fi refuzat), multumindu-se cu personajul de imagine al lui Johannis, un personaj cultivat cu mult timp in urma de PNL. Oricit de vocal astazi, in fapt, Mircea Geoana trece umil in spatele lui Crin Antonescu, recitind partitura liberalilor, fara sa stim, fara sa stie nici el, ce explicatii va putea da in fata activului de baroni locali, atunci cind acestia ii vor cere socoteala.
In fine, PDL care n-a avut nicio strategie dupa debarcarea lui Nica si nici dupa ce premierul lor a cazut, se arata azi confuz si asteapata distributia rolurilor de la Cotroceni. Pentru un ochi atent, granzii PDL par istoviti de miscarile bruste la care ii supune de multa vreme Traian Basescu. Pentru multi, se vede, ar fi de dorit linistea, fie si in umbroasa opozitie, din care sa-si duca spre profit, afacerile.
Indiferent de deznodamintul acestui episod, indiferent chiar de deznodamintul alegerilor prezidentiale, PNL a jucat magistral si a cistigat puncte importante, inclusiv de imagine, pe care, de acum inainte, niciun participant la jocul politic nu le va putea ignora.
