De același autor
Intrebat de ziaristi daca l-a anuntat pe ministrul de Externe, M.-R. Ungureanu, de intentia sa de a solicita retragerea trupelor din Irak, premierul Tariceanu a spus ca nu, nu l-a anuntat, intrucat... nu stie exact unde se afla, parca pe undeva, prin provincie, prin nordul Moldovei. E total absurd sa crezi ca, in zilele noastre si intr-o tara normala, seful Cabinetului nu stie sau nu poate afla imediat unde se afla seful diplomatiei si colegul sau de partid, intr-un moment in care prezinta public o solicitare de o asemenea importanta. Dupa cum si mai absurd este sa pretinzi, asa cum a facut-o premierul Romaniei, ca Ambasada Statelor Unite sa ia act de o asemenea chestiune din conferinta de presa de la PNL!
Sa admitem insa ca premierul Tariceanu nu a stiut cu adevarat (ceea ce insa este foarte grav pentru el!) unde se afla ministrul sau de Externe. Dorim sa-l informam, fie si cu intarziere: M.-R. Ungureanu se afla, alaturi de ambasadorul SUA, Nicholas Taubman, si de cel al Israelului, Rodica Radian-Gordon, la o manifestare internationala dedicata comemorarii a 65 de ani de la pogromul de la Iasi, miercuri, 28 iunie. Deci, cu o zi inaintea anuntului. Iar pe 29 se afla la Galati, la sedinta Comisiei Dunarii. Manifestarea de la Iasi fusese pregatita cu mult timp in urma, in primul rand de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel", organism guvernamental infiintat in baza H.G. nr. 925/2005. De altfel, in programul manifestarii, transmis cu aproape o luna in urma, conferinta din prima zi, 28 iunie 2006, trebuia sa se deschida cu mesajul presedintelui Romaniei, prezentat in sala de consilierul acestuia Claudiu Saftoiu, si cu mesajul primului ministru al Guvernului Romaniei. Mesajul primului ministru a lipsit insa, ramanandu-i ministrului de Externe, M.-R. Ungureanu, sarcina de a-si acoperi, diplomatic, superiorul. Tinand cont de anvergura manifestarilor si de semnificatia lor aparte - pentru prima oara statul roman, prin reprezentantii lui, asuma oribilele crime din iunie 1941 savarsite impotriva evreilor din Iasi si aducea un omagiu victimelor -, absenta premierului, mai intai discret inregistrata, dar prin declaratiile ulterioare devenita de-a dreptul scandaloasa, nu poate fi trecuta cu vederea. Pogromul de la Iasi din 28-30 iunie 1941 a fost organizat si indeplinit de armata romana (aviz ministrului de azi al armatei) si de autoritatile civile romane, cu complicitatea si ajutorul unitatilor germane prezente in oras.
Neglijent sau uituc, premierul Tariceanu a transmis un mesaj foarte prost reuniunii comemorative din acest an, cum au facut-o, de altfel, atat Ministerul Culturii si Cultelor (cu o alocutiune gangava a unei functionare oarecare), cat si Biserica Ortodoxa Romana. Anuntat la ceremonia de comemorare din cimitirul evreiesc, IPS Daniel, mitropolit al Moldovei si Bucovinei, si-a trimis un reprezentant. Acesta a citit un mesaj plin de confuzii si ambiguitati, din care aveai de inteles ca BOR s-a comportat eroic in episodul negru de la Iasi: scotand din context, reprezentantul BOR a citit un fragment consistent dintr-un mesaj de multumire, adresat de sef-rabinul Alexandru Safran mitropolitului Balan, seful BOR din Transilvania, pentru salvarea unor evrei din partea de sud a Ardealului, amenintati cu deportarea in Polonia, in 1942. Asadar, multumirile sef-rabinului priveau un al moment si un alt loc...
De altfel, manevra de a accepta/asuma pe jumatate un episod tragic si dezonorant din istoria Romaniei am descoperit-o si la primarii celor doua localitati in care trenurile mortii au lasat gropi comune cu evrei ucisi sau morti, asfixiati in vagoane: Podul Iloaiei si Targu Frumos. Se vedea ca alesii locali au primit ordin de sus. Impodobiti cu esarfa tricolora, amandoi au avut un discurs asemanator: omenirea a cunoscut un episod tragic. Nu Romania, nu Iasiul, nu mica lor localitate, ci omenirea larga. Un truc ieftin, care, post factum, se explica in cazul primarului de la Podul Iloaiei si prin atitudinea cel putin indiferenta a premierului Romaniei. Suntem inca departe de a asuma istoria tarii si suntem departe de a elimina dintr-un mental intoxicat reziduurile antisemite.
Gestul premierului de a juca pe nepusa masa politica externa a tarii (a nu se confunda cu retragerea din Irak) il las in seama analistilor. Dar gestul premierului de a ignora o comemorare a unui episod sumbru din istoria tarii nu poate fi taxat decat ca inacceptabil. Nepasarea premierului, care nu onoreaza un astfel de moment, si "dezamagirea" vanzatoarei care, vazand la gatul unei vechi cliente bijuteria mica de aur, steaua lui David, ii spune acesteia "vai, doamna, ce pacat ca sunteti evreica!" fac parte, din pacate, din acelasi tablou.
