De același autor
Cu cateva saptamani in urma, am vazut din mersul masinii, pe un calcan jerpelit din Piata Matache, un mare panou alb pe care scria cu litere negre, de-o schioapa: " Votati Antonescu". Tocmai ma pregateam sa scriu indignata ca cine stie ce forte de extrema dreapta pun pe pereti un asemenea slogan, cu atat de putin timp inaintea integrarii noastre in UE, cand mai multi apropiati m-au oprit: nu, nu forte de extrema dreapta ne indeamna sa-l votam pe Antonescu, ci TVR, prin campania Mari Romani. Ca panouri asemanatoare indeamna la vot si pentru Nadia Comaneci, Mihai Viteazul, Mihai Eminescu, Brancusi, Carol I, Mircea Eliade, Richard Wurmbrand, Stefan cel Mare, Cuza... Adica, cei zece nominalizati prin campanie, ca cei mai mari romani.
Si totusi. Riscul pe care si l-a luat TVR de a pune pe pereti numele unui dictator, indemnandu-ne sa-l "votam", nu e atat de usor de trecut cu vederea. Stiu din interiorul echipei care a lucrat la aceasta campanie ca si Nicolae Ceausescu fusese ales de publicul TVR printre primii 10 cei mai mari romani si ca, printr-o triserie, a fost impins de pe lista pe locul 11. Asadar, daca era sa privim adevarul in fata, asa cum sustinatorii campaniei ne-au tot invitat, am fi avut pe pereti si panoul cu "Votati Ceausescu". Deci, romanii ar fi intrat in UE avand la inima lor doi dictatori. (Foarte aproape de plutonul fruntas se afla, de altfel, si Gigi Becali. Dar faptul da seama de un alt fel de dictatura.)
Riscurile de care vorbesc au fost raspicat formulate in primavara, cand Tudor Giurgiu, PDG al TVR, si echipa sa au invitat la Institutul Cultural Roman, partener de proiect, scriitori, oameni de cultura, jurnalisti pentru o dezbatere pe marginea proiectului Mari Romani. Era insa un fel de festivitate de lansare, cu gustarele si bauturi, iar discutia nu a fost decat o mondenitate, caci, asa cum a rezultat, sefii de proiect si echipele deja lucrau. Tot ce e acum criticabil in proiectul TVR, incheiat in duminica trecuta, s-a spus atunci. Argumentele forte ale echipei TVR au fost ca formatul este achizitionat de la BBC, ca a avut mare succes in Marea Britanie, ca si in alte tari, intre care, de notat, doar Cehia era tara fosta comunista. (Cehii care au iesit in strada sa protesteze cand un canal TV a indraznit sa transmita filme propagandistice cu activisti, produse inainte de 1989.)
Odata incheiat acest program al televiziunii publice, raman fara raspuns intrebarile: cum propui un asemenea demers, periculos amestec de joaca si seriozitate, unui public spalat pe creiere de propaganda comunista vreme de aproape 50 de ani, in primul rand cu ajutorul TVR? Cum iti trece prin minte ca poti face si tu, TVR, ceea ce face BBC, celebru in lume, intai de toate, prin reputatia de a livra cetatenilor informatii corecte? Cum incepi sa te joci, cand ai fost, chiar si dupa, sau mai ales dupa decembrie ‘89, instrumentul celor mai abjecte manipulari facute ca sa mutileze gandirea si simtirea unui intreg popor? Ni s-a explicat ca programul Mari Romani va incerca, intr-o forma agreabila, sa recupereze ceva din aceasta vinovatie, ca, "in perspectiva intrarii intr-o uniune a valorilor europene, TVR isi doreste prin aceasta campanie sa devina forumul dezbaterii despre valoare si identitate nationala", dand prilejul ca "mentalul colectiv al romanilor sa se cunoasca si sa se recunoasca in personalitatile-simbol" (cf. site TVR, mariromani.ro). In raport cu aceste ambitii, vai!, atat de gaunos formulate, as fi curioasa sa stiu macar ce rating a avut fiecare emisie in parte din programul TVR care a costat peste un milion de euro. Intersectand din intamplare cateva emisiuni (pentru ca si campania de publicitate nu starnea nici o curiozitate), puteai vedea un platou TV cu conturul Romaniei, in care un moderator stangaci se chinuia sa faca sa treaca timpul, in discutii plicticoase despre unul sau altul dintre marii nostri romani. In fine, TVR anuntase o serie de documentare despre primii zece clasati. Nu am vazut decat o jumatate de documentar, in care era vorba despre Al.I. Cuza. Am nimerit pe secventa in care Ioan T. Morar, cu inimitabila-i atitudine jovial-comica, trecea prin portile Aeroportului Henri Coanda, cu doua valize in mana, ca sa ilustreze cum acest mare roman a parasit tara, dupa ce "monstruoasa coalitie" s.c.l. Cineva imi spunea ca Stefan cel Mare a fost povestit, in documentarul dedicat lui, langa un aparat de poker mecanic... De ce nu. Istoria poate fi povestita si asa. Cu conditia - esentiala - s-o cunosti insa atat de bine, incat sa ajungi sa mai poti si glumi pe seama ei. De altfel, formatul achizitionat de la BBC prevedea niste documentare "altfel". Dar, in Romania, altfel fata de ce? Altfel, practic, fata de neant! Pentru ca, doar Memorialul Durerii, sustinut cu greu de Lucia Hossu intr-o TVR constant ostila, si inca vreo cateva productii de numarat pe degete pot ilustra categoria documentar. Nu ma indoiesc ca BBC, prin documentarele produse si difuzate in toata lumea, ele insele reprezentand o institutie in sine de acuratete a informatiei si profesionalism, poate sa-si permita, la un anume moment dat, sa se joace. Sa faca niste documentare "altfel", nonconformiste, autoparodiindu-si batranele, solidele, infailibilele productii de gen. Dar TVR? Inainte de a crea originalul, TVR a furnizat parodia. Inainte de a dovedi seriozitatea, TVR a propus joaca (macar daca ar fi avut vreun haz), dand ocazia mentalului colectiv - atata cat va fi fost - sa intre intr-o confuzie si mai mare.
Cu peste un milion de euro - o avere - chiar s-ar fi putut face cate ceva in sensul unei reparatii, si nu al sporirii confuziilor. Sunt convinsa ca numeroasa echipa a muncit mult si cu dedicatie. Dar este stiut ca se munceste din greu si pentru un lucru prost. De aceasta data, chiar foarte prost.
