De același autor
Liderii Aliantei aflate la putere au parasit cabinetele si isi incruciseaza sabiile in discursuri publice. Un vartej de declaratii venite din tabere vechi si noi te fac sa urmaresti cu greu viata politica din Romania. Nu a fost zi din saptamana trecuta in care un personaj din coalitie sa nu fi lansat un discurs “bomba”. O harmalaie asurzitoare a carei miza nu ne intereseaza. Orban a zis, Boc a raspuns, Hasotti a declarat, Patriciu a mai scris o scrisoare etc. In paralel, Basescu forteaza formarea Comunitatii Nationale de Informatii inaintea revizuirii unei foarte vechi Legi a sigurantei nationale si a inca vreo 40.
Un efort disproportionat si indecent intr-o batalie care ii priveste doar pe ei si agendele lor, grupurile lor de interese, averile lor si viitorul lor, fara nici o legatura cu avertismentele venite de la Bruxelles, referitor la foarte apropiatul Raport de tara din primavara anului viitor. Nimeni nu mai vorbeste de steguletele galbene si rosii. Liderii Aliantei se bat in vazul lumii pentru prioritatile lor marunte. De pilda, liberalii, au ajuns sa gandeasca atat de departe si atat de haotic, incat ameninta ca in 2009 vor sustine la prezidentiale un alt candidat decat Basescu... (Imi vine sa-l citez pe Tolstoi din Jurnal: “d.v.t.”, adica, “daca voi mai trai”.) Razboiul liberalilor e cu Basescu, care vrea capul lui Tariceanu, care a uitat cine si cum l-a facut premier si care asculta acum de Patriciu, care are o lunga lista de state cu musterii liberali in compania sa cu petrol s.a.m.d. Razboiul contra lui Basescu i-a facut pe liberali sa fluture amenintator Legea lustratiei, fara sa calculeze ca, daca ar fi sa treaca legea asta, le-ar dobori lor mai intai doua stele de prima marime: Stolojan si Melescanu.
Este si un razboi liberalo-liberal, dat de scaderea dramatica in sondaje.
La randul lui, Basescu, cel care anuntase ca va fi garantul concordiei, se uita cum A.D.A. se sinucide lent, impunsa de la spate si de neastamparatul presedinte jucator, tot mai singur intre zidurile de la Cotroceni si care nu ne dam seama daca rade sau plange.
Lui Valeriu Stoioca ii revine nefericita soarta de a fi avut dreptate cu asupra de masura: nu castigarea puterii e problema, ci ce faci cu ea. Cum guvernezi.
Pe acest fundal, in parlament se discuta bugetul intr-o atmosfera de sfarsit al lumilor. Letargie si absenteism. Bancile puterii sunt goale. Intr-o saptamana s-au votat cateva articole. Dar sunt o mie de amendamente si in strada grevisti care cer bani. Presedintii pesedisti ai Camerelor, recent reconfirmati de Curtea Constitutionala, ridica fals ingrijorati din umeri in fata lipsei de cvorum. Isi numara in gand gloantele pentru puterea care nu e in stare sa-si mobilizeze si sa-si disciplineze membrii ca sa puna pe masa pana la sfarsitul anului un buget. Zadarnic se zborseste premierul Tariceanu la D.A., e ca un diriginte nervos in fata clasei care tocmai si-a luat talpasita.
In toate, un actor redutabil face jocul: Curtea Constitutionala. Multa vreme ramasa in umbra, Curtea Constitutionala a ajuns sa decida martial mersul reformelor din Romania. Toate legile, inclusiv greva profesorilor, sunt trecute acum prin sita unei institutii, cea mai retrograda, croita de Ion Iliescu ca sa vegheze la stagnarea tarii si dupa ce el nu va mai fi. Prin deciziile Curtii Constitutionale, PSD se afla tot la putere, dar de dat socoteala o s-o faca A.D.A.
Nu se invata din greselile altora. Nici macar din ale tale, atunci cand nu stii ce vrei. Chiar daca 1 ianuarie 2007 va insemna aderarea Romaniei la UE, sansele ca Alianta D.A. sa ramana un proiect valabil sunt nule. A juca si a castiga in echipa inseamna prea mult si prea greu pentru niste politicieni ale caror aspiratii raman straine de oamenii care i-au votat.
