De același autor
Se spune că Bucureştiul este de multă vreme „feliat“ şi împărţit între rechinii imobiliari. PUG este oricând anulat de PUZ cu acte în regulă, ştampile şi parafe.
În chiar „Noaptea Institutelor Culturale“, vineri spre sâmbătă, Bucureştiul s-a prezentat la festivităţi cu un original şi spectaculos happening: incendiul clădirii Millenium Bussines Center, un zgârie-nori lipit de Biserica Armenească, înalt de 72 de metri, gata să cadă în flăcări, în acea noapte, peste bijuteria arhitectonică de alături. Pompieri, notabilităţi, certuri în direct, transmisii de la faţa locului, dezbateri încropite în studio, încheiate cu concluzia „firească“: „Băsescu e de vină!“.
Focul s-ar fi aprins de la un panou publicitar afectat de fulgere şi a prăpădit doar câteva etaje şi casa parohială a Bisericii Armeneşti. Dincolo de cadoul unei bombe de presă oferit televiziunilor de ştiri în acea noapte şi în ziua imediat următoare, rumorile/dezbaterile s-au stins, tocmai când ele ar fi trebuit să înceapă, măcar acum, când a fost demonstrat practic cum nebunia şi lăcomia „dezvoltatorilor“ de Bucureşti pot aduce catastrofe. Turnul ivit în mijlocul oraşului, în urmă cu câţiva ani, perete în perete cu Biserica Armenească, a stârnit încă de la proiectare câteva discuţii. Câteva. Cum că, din cauza fundaţiei turnate la mare adâncime, biserica s-a crăpat grav, cum că, urbanistic, alipirea celor două clădiri e aberantă, cum că, armenii, contra unor sume frumuşele şi a unei renovări pe gratis a Bisericii, ar putea să tacă şi chiar au tăcut ş.a. „Cine a dat avizele?“ - se indigna în faţa incendiului de acum câteva zile ministrul Culturii, al Cultelor şi Patrimoniului, Theodor Paleologu. „Cine?“ - se răţoia cu tâlc primarul de sector, Onţanu. Din gaura lui, Ştefan Damian, şef de direcţie la Primăria Capitalei, de numele căruia sunt legate mai multe avize controversate privind imobiliarele bucureştene de patrimoniu şi care sigur n-a „lucrat“ doar de capul lui, privea probabil superior disputa nocturnă a celor doi.
Se spune că Bucureştiul este de multă vreme „feliat“ şi împărţit între rechinii imobiliari. Planul Urbanistic General este oricând anulat de un Plan Urbanistic Zonal cu acte în regulă, ştampile şi parafe. Legea e respectată în măsura în care ea este elastică, incompletă şi mereu prietenoasă cu marii dezvoltatori. Rânduri de primari şi politicieni din tot spectrul politic privesc la Capitala ţării ca la un teritoriu abandonat pe care se strecoară la „servici“ sau în pieţele publice, ca să cerşească voturi, şi din care e încă ceva imobiliar de ciugulit. Din păcate, Bucureştiul e abandonat şi de locuitorii lui, indiferenţi ca faţă de un oraş din Patagonia. //
