Fuck you Romania & Me cago en esos putos Rumanos

Iata doua titluri de hit care au facut oarecare valuri in ultima vreme si care au pus pe ganduri sau au indignat. Primul titlu ii apartine unui hit romanesc: trupa Parazitii autostimulandu-se parca sa-si injure tara pe englezeste; nu pentru vreun efect international, ci pentru ca ar fi fost excesiv de nepoliticos sa o injure pe romaneste. Al doilea titlu ii apartine cantaretului din Valencia, DJ Syto, si este in "limba-muma", adica in spanioleste; cel din urma a preferat sa injure neaos, fiindca nu avea de ce sa mizeze pe vreun efect international. Caramba!, ar putea comenta cineva la spusele mele. Dincolo de faptul ca ambele titluri sunt niste injuraturi cu sens libidinal, respectiv excremential-libidinal la nivelul receptarii imediate, exista un continut mult mai dens: Fuck you Romania! si Me cago en esos putos Rumanos proiecteaza in Romania si in romani un nimic, un rateu, un avorton etc., de aici senzatia de je m'en fiche a trupelor respective.
Nu intentionez sa fac o judecata morala asupra celor doua hituri si departe de mine ca motivatia acestui text sa fie nationalismul ori chiar patriotismul vexat. Ceea ce ma intereseaza este insa cauza pentru care titlurile acestor hituri au ajuns sa exprime ceea ce exprima. Caci intrebarea care ma bantuie este daca nu cumva tocmai autodemolarea romaneasca la nivel de mental colectiv este cea care poate cataliza astfel de reactii. Ca orice alta natie, romanii sunt ceea ce sunt: au neputinte si defecte, dar nu doar neputinte si defecte. Grandomania ori, dimpotriva, implozia (autodispretul) au marcat cand si cand natia romana: adevarat, puseurile de narcisism autoglorificator au fost mai dese decat cele de autodenigrare. Postcomunismul romanesc a pus insa pe tapet intr-un mod brutal si necosmetizat mai ales defecte, vicii si impotente ale romanilor, chiar daca nu se poate vorbi de o judecata in bloc, de acest fel, a poporului roman. Mult glosata ospitalitate si generozitate romaneasca sau spontaneitatea si umorul a la roumaine nu au putut niciodata sa camufleze ori compenseze mentalitatea primitiva, un soi de grobianism specific romanesc, predilectia (sau vocatia) pentru mahala, cum o numeam cu alt prilej, tot intr-un text publicat in revista 22. Tranzitia de dupa prabusirea comunismului si a regimului Ceausescu a adus mai limpede in vizor amploarea coruptiei, mercantilismul, cameleonismul romanilor, cel putin la nivelul conducatorilor sai. Oamenii simpli poate ca nu s-au schimbat intru totul (in sensul ca si-au pastrat rezervele de bun-simt si onestitate), dar, totusi, a devenit stridenta, in mod public, un fel de infractionalitate cotidiana medie a romanilor. Nu o mare infractionalitate, ci una relativ pasabila, totusi sanctionabila pe buna dreptate. Aceste lucruri au fost percepute cu asupra de masura de strainatate, dar au fost des mediatizate si in interiorul tarii. Asa incat nu este de mirare nici cinismul trupei Parazitii, care exclama Fuck you Romania!, nici dispretul cantaretului spaniol care stramba din nas, declarand Me cago en esos putos Rumanos, hijos de puta (in paranteza fie spus, intrebat de ce a ales ca melodia sa sa ii incrimineze tocmai pe romani, DJ Syto a declarat intr-un interviu ca ar fi intentionat sa se refere la bulgari, dar despre acestia deja se vorbea condescendent in versurile unui alt muzician spaniol, asa incat valencianul a pus ochii pe romani; in acelasi interviu, DJ Syto a mai afirmat ca melodia sa este legata nu neaparat de romani, cat de emigrantii din Est, veniti in Spania -traficanti de carne umana, de obicei.
Ca sa scape de astfel de pamfletari si injurieri riscante, poate ca pur si simplu romanii trebuie sa depuna eforturi concrete pentru curatarea imaginii lor in exterior si interior, asumandu-si aceasta igiena cat se poate de serios. Atat la nivelul autoritatilor, cat si la nivelul "boborului".