Casa lui Basescu

Traian Basescu nu a fost ales presedinte nici pentru moralitatea lui, nici pentru verticalitatea sa politica. Multi dintre cei care l-au ales isi aduc aminte ca a facut parte din guvernul care le-a permis minerilor mai multe incursiuni in Capitala, ca a ramas acolo si dupa debarcarea lui Petre Roman, ca la sfarsitul anului 1997 a provocat prima criza guvernamentala a coalitiei, ca in aceeasi perioada a avut discursuri publice impotriva restituirii proprietatilor. Traian Basescu are parte de un electorat educat, care cunoaste in mare biografia postdecembrista a presedintelui, din care nu lipsesc derapajele de ordin principial si democratic. Traian Basescu a beneficiat de un vot in cunostinta de cauza, multi dintre sustinatorii sai mizand pe capacitatea sa de a evolua si a invata din mers, pe sinceritatea sa dusa la extrem si pe discursul convingator de starpire a marii coruptii. Altii au votat pur si simplu impotriva lui Adrian Nastase, vazut ca o persoana ipocrita care vorbeste despre saracie, desi are multe case si bani sa-i intoarca cu lopata.
Incurcaturile imobiliare ale presedintelui, caruia i s-a distribuit o casa in vreme ce era primar general al Capitalei, ridica, dincolo de chestiunile juridice, o problema de principiu, aceea de a nu-ti folosi functia in propriul interes. Traian Basescu s-a lasat ispitit de chilipirul din Stefan Mihaileanu nr. 2, la care a fost gata sa renunte dupa primul scandal de presa, revenind apoi, probabil din dorinta de a demonstra ca nu a comis nici o ilegalitate.
Pare greu de inteles de ce seful statului, care are un instinct politic iesit din comun, nu si-a recunoscut greseala la scena deschisa. Daca Traian Basescu ar fi spus cu franchete ca s-a lasat prada ispitei, ca a gresit si de aceea renunta la apartamentul obtinut altminteri pe cai legale, scandalul ar fi avut alte dimensiuni. Sinceritatea a fost, in campania electorala, unul dintre atuurile actualului presedinte, care a iesit din multe clinciuri recunoscandu-si slabiciunile si aratandu-le oamenilor ca oricine poate gresi, dar ca nu toti cei care gresesc se pot indrepta. Aceasta filosofie, care poate reconstrui moralitatea politicii autohtone, n-ar trebui abandonata in favoarea ambiguitatii si a duplicitatii.
Traian Basescu a castigat increderea celor care mai spera ca in Romania se pot face transformari majore declansand mecanismele democratice de sus in jos. A celor care s-au saturat de trucaje, de cascadorii si de efecte de camuflaj menite sa ascunda adevarata fata a conducatorilor tarii. A celor care se asteapta ca noul presedinte sa se poata reinventa, pentru a fi exemplar in toate cele. Daca exigenta si prestigiul presedintelui vor fi puse la indoiala, legatura sociala creata in jurul sau se va deznoda.
Exista destule cercuri care proiecteaza aceasta deznodare. Chiar scoaterea la iveala a problemelor locative ale sefului statului pare sa fie un semn ca impotriva lui Traian Basescu s-a declansat dispozitivul distrugator. Pacatele sale mai vechi sau mai noi vor fi aduse la lumina zilei, iar alegatorii vor deveni spectatori ai trecutului sau ascuns, daca presedintele va pune in practica promisiunile de starpire a coruptiei, incepand chiar cu capii mafiei autohtone. Consensurile traditionale in legatura cu acest subiect, care devine tabu pentru orice guvernare, nu pot fi rupte unilateral de Traian Basescu fara riscuri majore.
Intrarea in normal, propusa de seful statului, prin amenintarea de decapitare a sistemului mafiot care tine in chingi nevazute politicul, justitia si administrativul, primeste replici din cele mai dure. In prima instanta, acestea sunt vazute in presa, care, ca la comanda, s-a aliniat si a facut front comun impotriva presedintelui Basescu. Infanteria grupurilor de interese mafiote este mass-media, aflate aproape integral in mainile acestora. Urmeaza apoi linia a doua, a politicienilor care preiau de la o guvernare la alta legaturile subterane cu acesti moguli permanenti ai puterii, si, in fine, nivelul cel mai de sus, care, de obicei, participa sau inchide ochii la coabitarea pe dedesubt a puterii alese cu cea perpetua si nevazuta. Traian Basescu incearca sa rupa aceasta traditie de colaborare, iar dezvaluirea incurcaturilor imobiliare si atacurile dure din ultimele saptamani sunt indicatori clari ai bataliei la care s-a angajat seful statului.