Ce vrea Putin cu noul său mandat?

Vladimir Putin nu are doar ambiția de a rămâne la putere un timp nedefinit, ci și de a ajunge în galeria marilor lideri ruși, înșirați pe pereții de la Kremlin, țari și mari generali care au lărgit granițele țării, făcând din Rusia o amenințare la adresa lumii occidentale.

Sabina Fati 19.03.2018

De același autor

 

Pentru a-și atinge obiectivul, Putin, care a stat 18 ani în fruntea țării și urmează să mai stea cel puțin 6, folosește toate vechile instrumente ale Imperiului Țarist, la care adaugă tehnica militară și performanțele greu de egalat ale serviciilor secrete. Trădătorii și opozanții sunt asasinați cu sânge rece și autoritarismul este întărit. Puterea Moscovei este proiectată în afara țării prin propagandă și prin îndemânarea profesioniștilor aflați în slujba Kremlinului de a se folosi de orice vulnerabilitate din Vest pentru a slăbi alianțe, guverne, state. Strategia haosului este calea prin care Rusia vrea să-și refacă puterea, profitând de alegerea lui Donald Trump în SUA sau de migrația greu de stăpânit în UE, bucurându-se de Brexit, finanțând partidele populiste și pe liderii extremiști din spațiul occidental.

 

După alegerile de duminică, tendințele Rusiei rămân aceleași. Putin le-a spus susținătorilor săi, care s-au adunat să se bucure în fața Kremlinului, că victoria sa este „o recunoaștere a faptului că multe lucruri au fost făcute în condiții dificile“ și că în viitor va fi la fel de „responsabil“ și de „eficient“. Într-un fel sau altul, nu va lăsa nepedepsită inițiativa Ucrainei de a bloca, inclusiv cu ajutorul poliției, accesul spre consulatele rusești ale celor cu cetățenie rusă care ar fi vrut să voteze.

 

 

Păstrarea intactă a influenței în fostul spațiu sovietic

 

 

Războiul este doar formula ultimă la care apelează liderul de la Kremlin pentru a-și proteja așa-numita „vecinătate apropiată“. A intrat cu trupe în Georgia în 2008, smulgând Osetia de Sud pentru a confirma ceea ce spusese deja - că această mica țară caucaziană nu poate intra în NATO -, a provocat conflictul din Donbas în 2014 pentru a demonstra că nici Ucraina nu poate merge spre Vest. A anexat Crimeea nu doar pentru a-și proteja flota nucleară din Marea Neagră, dar și pentru a arăta lumii că nimeni nu va riposta, că nimeni nu va sări să ajute Kievul să-și recapete acest teritoriu înapoi și că această lipsă de reacție probează într-un fel că fostele state sovietice, cu excepția balticelor, au rămas în sfera de influență a Moscovei. Capacitatea de a-și proiecta puterea în afara țării, în Asia Centrală, în spațiul baltic, în Marea Neagră și în fostele state socialiste din Europa de Est, este o altă formulă prin care Rusia vrea să-și extindă puterea.

 

 

Perpetua înarmare

 

 

Cu o săptămână înainte de alegerea lui Putin, Rusia s-a lăudat că începe producerea rachetei Sarmat, despre care susține că ar putea străpunge scutul american antirachetă și nu va putea fi detectată de niciun sistem radar. Sarmat, care fusese descrisă deja de președintele rus în celebrul său discurs despre starea națiunii, are o rază de acțiune de 11.000 de kilometri și poate transporta până la zece ogive nucleare. În acest fel vor fi înlocuite rachetele Voievoda, construite în anii ’80 și care continuau să se fabrice în Ucraina până în 2014, când a fost anexată Crimeea. Și fiindcă Rusia nu a câștigat niciodată cu adevărat niciun război dus pe mare, liderul de la Kremlin vrea să demonstreze că a venit vremea să schimbe lucrurile și vorbește de minisubmarine care sunt de 100 de ori mai mici decât submarinele obișnuite și care ar avea nevoie de 200 de ori mai puțin timp pentru a intra în acțiune. Nu e clar dacă astfel de arme chiar ar putea fi folosite imediat. Mulți experți occidentali se îndoiesc de puterea reală a noilor arme, dar nimeni n-ar vrea să vadă cu adevărat ce pot să facă aceste sisteme sofisticate. Anunțându-le, Putin a vrut să le arate rușilor că a făcut din nou din țara lor o mare putere. În același timp, liderul de la Kremlin transmite Vestului că Rusia e pregătită să-și apere influența și că n-ar fi bine să încerce cineva să-i pună la îndoială voința.

 

 

Forțarea nișelor

 

 

Influențarea alegerilor din alte state, pentru a avea parteneri mai slabi la masa dialogului, cum s-a întâmplat în SUA, finanțarea organizațiilor neguvernamentale din diferite țări pentru a crea spații de conflict și a provoca sentimente negative față de capitalismul occidental și față de minoritățile sexuale - toate statele foste socialiste au în față astfel de provocări, de la Polonia, unde conservatorii au propus interzicerea avorturilor, până în România, unde Biserica Ortodoxă a intrat în joc pentru interzicerea prin Constituție a mariajelor între gay. „Ortodoxia patriotică“ a lui Putin prinde repede rădăcini în statele ortodoxe, pe care ar vrea să le mântuiască. În 2017, dintr-o cercetare făcută de institutul american Pew, rezulta că Grecia, Bulgaria și România sunt singurele state ale UE în care sunt majoritari cei care cred că e nevoie de o Rusie puternică pentru a contracara influența Occidentului.

 

Tot ceea ce vrea Putin este să intre în istorie alături de cei care au făcut din Rusia o mare putere: Petru cel Mare, care deschide drumul spre Marea Baltică, după ce îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei, Ecaterina cea Mare, care a luat de la otomani Crimeea și a extins Rusia până la Marea Neagră, Alexandru I, învingătorul lui Napoleon, și Stalin, învingătorul din cel de-Al Doilea Război Mondial, care a ajuns cu trupele la Berlin și a pus stăpânire pe jumătate din Europa. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22