Iliberalii sunt cu Estul. Mai e România cu Vestul?

România se pregătește pentru o democrație second hand. Agreată de alegătorii fără mari pretenții, pentru care existența statului de drept nu e crucială și legitimată prin vot de aceștia, democrația iliberală es­te o versiune convenabilă a elitelor politice cu vederi autoritare, pentru care drep­turile omului sunt mofturi, iar justiția doar un instrument pentru menținerea lor la pu­tere. Iliberalismul se extinde rapid și face ravagii mai ales în statele lipsite de anticorpi, cum sunt cele din Estul Eu­ropei. De la Marea Neagră la Marea Baltică, întreaga regiune este ame­nin­țată de politicieni pentru care principiile de­mo­cratice sunt doar niște accesorii de­mo­da­te: independența justiției e pusă sub semnul întrebării, organizațiile neguvernamentale sunt monitorizate mai mult decât grupurile infracționale și se fac legi împotriva lor, pro­testele sunt sănătoase doar dacă sunt în fa­voarea celor aflați la putere, mass-media sunt dirijate într-o măsură tot mai mare pen­tru a fi folositoare propagandei.

Toate aceste simptome se resimt de mai mul­tă vreme și în România, unde alegerile sunt li­bere, dar majoritatea pare să prefere ilibe­ra­lis­mul. Liderii coaliției de guvernământ trans­formă în aceeași măsură legile justiției ca și pe cele care reglementează piața, iar în po­li­tica externă se îndepărtează treptat de Vest, poate pentru a se apropia de Est, acolo unde re­gulile contează numai pen­tru a fi folosite de cei aflați la putere.

În vreme ce Patriarhul Daniel se pregătea să plece la Mos­cova pentru o nouă întâlnire cu omologul său Kiril, la doar o lună de la precedenta în­trevedere, liderii celor două Camere ale parlamentului de la București sugerau că ali­an­ța dintre România și SUA poa­te dura pe mai departe numai dacă ame­ri­ca­nii țin cont de pretențiile românilor.

La îndemnul diplomației Statelor Unite ca Par­lamentul României „să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta împotriva corupţiei“, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au răspuns că sunt „ne­plăcut surprinși“ că americanii periclitează „suveranitatea poporului“ în numele căreia par­lamentul ia decizii. Liderii celor două Ca­me­re ale parlamentului au argumentat, în plus, că acest parlament care vrea să mo­di­fi­ce legile justiției este același care a aprobat un buget pentru Apărare de 2% din Produsul In­tern Brut, care a trimis soldați români în Irak și Afganistan, dar și care a adoptat legile privind cumpărarea sistemului american an­ti­rachetă Patriot. Liviu Dragnea și Călin Po­pes­cu Tăriceanu par decepționați de faptul că au fost de acord să ia armament american de 4 miliarde de euro și că în schimb n-au obținut nici un fel de susținere față de modificările pe care le doreau pentru a scăpa de dosarele pe­nale în care apar.

Își imaginau că Washingtonul va închide ochii la derapajele lor și că cele 4 miliarde pe care-i cheltuie românii la cumpărături de arme pes­te ocean ar putea funcționa ca un fel de mi­tă.

Odată cu riposta Statelor Unite, șeful PSD es­te încolțit din toate părțile: cu avertismente se­rioase din partea Bruxellesului și Washing­to­nului și cu acuzații despre rețele infracționale pe care le-ar fi organizat și despre cele peste 20 de milioane de euro, bani pe care i-ar fi sus­tras din fonduri europene. Dragnea va în­țelege acum mai bine strategia pe care i-a pro­pus-o Tăriceanu încă de la preluarea pu­terii: de a lua distanță față de SUA, de a privi cu scepticism spre UE, fiindcă oricum Ro­mâ­nia e lăsată la margine, și de a-și găsi o nouă cale prin mici alianțe în regiune.

Iliberalismul autohton și noua gândire stra­te­gică a politicii externe exprimată de Călin Po­pescu Tăriceanu întredeschide uși, pe care mai târziu rușii pot intra fără efort, fiindcă, așa cum spunea Anne Applebaum, „nu Krem­linul a inventat curentele antieuropene și an­tisistem, el doar sprijină orice idei de acest tip, adaptându-și tacticile în funcție de fie­ca­re țară“. Și dacă a avut succes în Franța sau în Marea Britanie, de ce n-ar putea destabiliza lucrurile cu eforturi mult mai mici în statele est-europene?

Rusia nu vrea să mai intre cu tancurile în fos­tul lagăr socialist, dar are planuri să aca­pa­re­ze regiunea, folosindu-se chiar de nișele care i se oferă gratis, cumpărând, în plus, agenți de influență cu acces la principalele canale me­dia, politicieni, oameni de afaceri și, poate, chiar profesioniști ai informațiilor cu ajutorul cărora pătrund la un nivel mai profund. Cu cât o țară e mai fragilă, cu atât devine o țintă mai ușoară.

România este divizată din punct de vedere so­cial și politic, sistemul economic e întors pe dos, în ciuda performanțelor sale, societatea civilă e amenințată de clasa politică, mass-media sunt cumpărate de cei care au interese politice, justiția e sub asediu, guvernul e slab, cu toate că are o majoritate confortabilă, ser­viciile secrete sunt decredibilizate permanent de coaliția de guvernământ și nimic nu pare să mai funcționeze conform regulilor. Vul­ne­ra­bilitățile sunt la vedere și e puțin probabil ca ele să nu fie folosite de cei care ne pân­desc fiecare pas greșit.