De același autor
Traian Basescu nu avea nevoie de un pretext pentru schimbarea sefilor principalelor servicii secrete, fiindca, potrivit legilor în vigoare, presedintele îi numeste pe directorii Serviciului Roman de Informatii (SRI) si Serviciului de Informatii Externe (SIE). Seful SRI are însa nevoie de votul majoritatii parlamentului, iar Traian Basescu a spus de mai multe ori ca nu poate risca o schimbare la varful acestui serviciu fiindca nu are la îndemana suficienta sustinere în Legislativ. Argumentele sale pentru mentinerea lui Radu Timofte în fruntea SRI si a lui Gheorghe Fulga la conducerea SIE erau însa de mai multe feluri. Mizand pe o ipotetica eficienta a continuitatii, Basescu a preferat sa lucreze cu personaje provenite din anturajul adversarilor sai, pentru a demonstra, pe de o parte, ca nu vrea sa foloseasca în jocuri politice serviciile si, pe de alta parte, pentru a-i constrange pe cei pastrati în functii sa fie mai exigenti si mai atenti în ceea ce fac. Exercitiul prezidential a fost de la început problematic, fiindca directorul Serviciului Roman de Informatii si al Serviciului de Informatii Externe, Radu Timofte si Gheorghe Fulga, au fost oameni influenti în PSD, iar la numirea lor în functii a contat doar criteriul politic, fiind ignorat total cel de performanta. Cei doi nu doar ca nu erau specialisti în domeniul serviciilor secrete, dar aveau si legaturi complicate, niciodata explicate pana la capat, cu oameni de afaceri controversati precum Sorin Ovidiu Vantu.
Beneficii si prejudicii
Presedintele cunostea biografiile încalcite ale sefilor SRI si SIE, dar evolutiile lor de dupa intrarea Romaniei în NATO, confirmate inclusiv de partenerii americani prin gesturi de curtoazie fata de acestia, care au mers în cazul lui Timofte pana la medalierea sa de catre CIA, l-au determinat pe Basescu sa încerce o convietuire cu ei. Relatiile au fost, însa, mereu ambigue, fiindca, desi presedintele a laudat cu oarecare consecventa serviciile, niciodata nu s-a aratat prea galant cu sefii acestora, nici chiar dupa criza rapirii ziaristilor romani în Irak. Atunci a vorbit despre succesul structurilor informative, dar a explicat imediat ca nu i-a laudat pe directorii lor: "Sunt departe de a fi spus ca a fost foarte bun Timofte, Fulga, Ardelean, Medar sau stiu eu ce alt sef de serviciu. Eu vorbesc aici de oamenii din servicii care s-au devotat unei actiuni. Cu certitudine, putini dintre cei care au reusit aceasta actiune au grad de ofiter superior. De altfel, operatiunea a fost condusa în teritoriu de un general caruia i-au fost subordonate toate fortele" (interviu aparut in Adevarul din 13 iunie 2005)..jpg)
Directorii SRI si SIE au fost tinuti în sah de Basescu aproape doi ani, perioada în care adjunctii celor doua structuri au fost schimbati cu persoane despre care se presupune ca sunt fidele presedintelui. Deci, Timofte si Fulga erau pusi sub lupa si orice deraiere majora putea fi depistata si raportata, iar Traian Basescu nu putea fi acuzat nici de amicii politici, nici de inamici ca se foloseste de structurile informative în propriul scop, pentru ca exista în fiecare moment un control încrucisat al noilor veniti cu vechii sefi ai SRI si SIE. Aceasta logica algebrica îi putea aduce presedintelui beneficii atat în relatiile cu serviciile secrete, cat si în negocierile politice cu principalul partid de opozitie. Pierderile colaterale au fost fie ignorate, fie socotite nesemnificative în raport cu beneficiile, dar ele au aparut la nivelul dezinformarilor cotidiene, la nivelul imaginii presedintelui si, chiar mai mult, în aranjamentele subterane dintre gruparile structurilor, asupra carora presedintele nu avea nici un control. Astfel de aranjamente au existat permanent, iar Traian Basescu le putea depista doar post-factum, banuind ca unele dintre ele se faceau cu stiinta directorilor SRI si SIE sau considerand ca acestia erau incompetenti daca nu stiau despre ele.
Cazul Hayssam: complicitate sau incompetenta
Disparitia lui Omar Hayssam pare sa faca parte dintr-un astfel de scenariu subteran, care fie a scapat printre degetele sefilor principalelor servicii secrete autohtone, fie a fost lasat sa scape. Chiar daca Hayssam nu era triplu agent (al serviciilor siriene, romanesti si rusesti), dupa cum crede fostul presedinte Emil Constantinescu, el nu putea sa dispara fara complicitatea sau incompetenta structurilor informative din tara. SRI si SIE aveau destule motive sa-l tina sub urmarire pe Omar Hayssam, acuzat anul trecut de implicare în rapirea ziaristilor romani si ulterior de terorism. Disparitia lui scoate la iveala un întreg sir al slabiciunilor: de la procurorii de caz si judecatori pana la politisti si responsabilii serviciilor secrete.
Acum un an, dupa rezolvarea crizei ziaristilor deveniti ostatici în Irak, Traian Basescu spunea ca "în decursul timpului, serviciile au transmis 88 de note informative despre Omar Hayssam" principalilor demnitari ai statului, iar prima dintre ele dateaza din 15 februarie 1995, avandu-i ca destinatari pe presedintele Ion Iliescu, premierul Nicolae Vacaroiu si sefii celor doua Camere ale parlamentului, care erau atunci Oliviu Gherman si Adrian Nastase. Toti premierii, presedintii, ministrii de Interne si ceilalti oameni cu functii grele care au urmat au fost tinuti la curent despre suspiciunile care planau asupra lui Hayssam. Dar, cu toate acestea, Omar Hayssam pleca în calatorii oficiale împreuna cu Ion Iliescu, finanta partidul condus de Adrian Nastase si primea afaceri interesante de la patronii sai politici. Sirianul cu cetatenie romana a devenit indezirabil pe vremea cand în fruntea SRI era Virgil Magureanu, iar la conducerea SIE trona Ioan Talpes. Sase ani mai tarziu, cand Talpes a devenit consilier pentru probleme de siguranta nationala la Cotroceni, iar SRI continua sa trimita rapoarte despre Hayssam, sirianul era în gratiile Presedintiei, beneficiind probabil de protectia fostului sef al serviciului de spionaj. Se presupune ca, daca relatiile sale cu structurile se manifestau la acest nivel, existau si alte tipuri de conexiuni care puteau fi mentinute pe termen mai lung, chiar daca ele nu exprimau neaparat punctul oficial de vedere al vreunuia dintre servicii.
Disparitia lui Omar Hayssam a produs nu doar stupoare, ci si inconfort în relatiile Romaniei cu statele aliate, iar demisiile directorilor SRI si SIE, secondate de cele ale procurorului general si sefului serviciului de informatii din Ministerul Administratiei si Internelor sugereaza amploarea acestui caz. Pe de alta parte, scandalul vine pe fondul undei de soc care zguduie înca Ministerul Apararii.
Offside la presedinte
Nici unul dintre serviciile secrete care au în atributii grija fata de siguranta nationala n-a fost, se pare, în stare sa-l previna pe seful statului de jocul liberalilor de-a retragerea trupelor din Irak. Mai mult, structura informativa a armatei a colaborat la trimiterea telegramei prin care atasatii militari din statele aliate erau anuntati despre "decizia Romaniei" de retragere a militarilor, desi aceasta decizie era doar a PNL. Presedintele Basescu a vorbit doar despre dimensiunea politica a situatiei, fara sa se planga ca a fost lasat în offside de servicii, într-o chestiune care punea sub semnul întrebarii angajamentele si relatiile internationale ale Romaniei. Lucrurile s-au complicat si mai mult cand ministrul liberal al Apararii, Teodor Atanasiu, a lasat sa se înteleaga, într-un acces de sinceritate, ca Directia de Informatii a Armatei o urmareste pe purtatoarea de cuvant a Presedintiei, inclusiv prin monitorizarea convorbirilor telefonice pe care Adriana Saftoiu le are cu ziaristii, o operatiune care, în traducere libera, înseamna politie politica.
Serviciile autohtone de spionaj si-au dovedit în ultima vreme reaua credinta si incompetenta, parand a fi scapate din haturi de presedinte si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. De la "descoperirea" SRI privind importul de gripa aviara din Ungaria si Slovacia, la prinderea televizata a teroristului Lesh cu butelia de aragaz pana la complicitatile structurilor în cazul Hayssam si derapajele serviciilor secrete militare, care fac "lobby" în parlament si spioneaza demnitari, peisajul informational arata ca un sat fara caini.
