De același autor
Scolile de vara organizate de partidele autohtone sub pretextul intalnirii liderilor oficiali cu tinerii acestor formatiuni sunt de fapt ocazii de propaganda. Ziaristilor acreditati pe langa formatiunile politice li se ofera de catre acestea sejururi la mare sau la munte cu prilejul scolilor de vara tocmai pentru ca mesajele pregatite sau improvizate sa ajunga la urechile alegatorilor. Tinerii membri de partid devin astfel butaforii in spectacolele seniorilor, iar eticheta de "scoala" se transfera via mass-media catre electorat. Dialogul devine adesea monolog la astfel de intruniri in care predomina exercitiile de admiratie, iar discursurile sunt mereu adresate inamicilor. Auto-critica pare interzisa, iar evaluarile se refera mereu la ceilalti. Partidele nu urmaresc prin intalnirile cu tinerii sa-si verifice pepinierele, sa faca experimente, sa-si justifice actiunile sau sa dezbata strategiile. Organizatiile de tineret sunt de fapt terminatii fara personalitate ale seniorilor, copii mai mult sau mai putin reusite ale acestora cantonate in timiditate si supuse vointelor si dorintelor liderilor oficiali.
Rezultatul este vizibil la toate partidele autohtone: tinerii cu vocatie fie evita politica activa si militanta, fie se imbraca in straiele celor consacrati, preluand de la acestia discursul, obiceiurile si viciile. In Romania tinerii lideri sunt la fel de lipsiti de viziune, ca si mentorii lor: blocati in razboaie marunte si adversitati traditionale, mereu in cautare de venituri sigure, in general mai preocupati de infatisarea lor exterioara decat de miscarea ideilor politice dincolo de granitele stramte ale televiziunilor autohtone.
De aceea Victor Ponta incearca cu greu sa nu mai semene cu Adrian Nastase, Raluca Turcan nu prea poate iesi din tiparele lui Theodor Stolojan, excentricul Ludovic Orban nu este decat o pastisa a fostului si poate viitorului politician Dinu Patriciu, iar Cozmin Gusa a imbatranit inainte de vreme.
