Traian Băsescu: 3 greșeli tactice și 3 metode de revenire

Încercările președintelui de a ține sub control PDL și de a concepe tactici în locul partidului l-au aruncat pe Traian Băsescu din nou în groapa cu lei, aranjată de o majoritate cu tendințe dictatoriale, după ce și-a pierdut propria majoritate folosind un calcul greșit.

3 greșeli tactice

1) Înlocuirea premierului Emil Boc cu Mihai Răz­van Ungureanu în 6 februarie 2012, fără acordul democrat-liberalilor, a fost o mișcare privită cu mirare de PDL, în con­dițiile în care par­la­men­tarii partidului nu-l cunoș­teau, nu știau ce po­ten­țial are și mai ales nu înțe­le­geau de ce-ar fi trebuit să-l sus­ți­nă, de vreme ce nu era unul de-al lor. Enervarea par­la­men­tarilor PDL a devenit evi­dentă pe măsură ce son­da­je­le interne scoteau la iveală că Mihai Răzvan Ungureanu crește, cu po­si­bilitatea de a-i depăși pe Victor Ponta și Crin Antonescu, în același timp în care partidul con­­tinua să sca­dă. Din punctul lor de vedere, Ungureanu de­venea o vedetă politică, un lider în ascen­siu­ne, pe spezele PDL, care, aparent, nu câștiga nimic. În plus, noul premier nu s-a gândit să le gâdile orgoliul parlamentarilor de­mocrat-li­berali, nu a venit să-i cunoască, nu le-a făcut nicio vizită de curtoazie, nu i-a în­trebat ce le place și ce-i deranjează în stilul său de gu­ver­nare și, colac peste pupăză, le-a spus și ver­de în față, fără niciun fel de me­na­jamente, că nu vor mai primi bani de la buget pentru lo­calitățile în care PDL era ma­joritar.

2) Înaintea moțiunii de cen­zură din 27 aprilie 2012, când Mihai Răzvan Un­gureanu era sigur de sus­ți­ne­rea parla­men­tarilor PDL, deși nu discutase cu fie­care în par­te, așa cum făcea, de pildă, Emil Boc în astfel de cazuri, Tra­ian Bă­sescu nu a dat ni­ciun semnal care să du­că la mo­bilizarea de­mocrat-libe­ra­lilor. Mo­țiu­nea PSD și PNL a avut câștig de cauză, fiindcă președintele PDL, Emil Boc, nu s-a implicat, supărat că și-a pierdut fotoliul de premier la pre­si­u­nile lui Traian Băsescu și fiindcă șeful Se­na­tu­lui, Vasile Blaga, unul dintre orga­niza­torii de forță ai democrat-liberalilor, a fost în­tr-o po­ziție evidentă de noncombat, răz­bu­nându-se în acest fel pe faptul că, în 2011, nu a fost ales în fruntea partidului.

3) La Convenția Națională a PDL din 14 mai 2011, rezultatul alegerilor a venit în plic de la Co­troceni, iar „câştigătorul nu a fost alesul de­legaţiilor, ci a fost alesul preşedintelui Bă­sescu“, după cum au povestit mai mulți frun­tași ai partidului. Traian Băsescu a vrut să re­formeze partidul, împotriva voinței PDL, prin marginalizarea vechilor baroni: Adriean Vi­dea­nu, Vasile Blaga, Radu Berceanu. Înaintea Con­venției din 2011, moțiunea lui Vasile Blaga avea o susținere majoritară, față de cea a lui Emil Boc, dar Traian Băsescu a vrut neapărat o garnitură „proaspătă“ pentru PDL, așa că a intervenit în favoarea celui de-al doilea. Echi­pa lui Emil Boc nu avea însă cum să refor­me­ze partidul, fiindcă în prima linie nu era doar Monica Macovei, ci și contragreutățile: Elena Udrea și Ioan Oltean. Intervenția lui Traian Bă­sescu în procesul de alegere a încurcat lucru­rile în loc să le descurce, iar, prin ricoșeu, că­derea premierului și apoi suspendarea lui Traian Băsescu au legătură cu felul în care PDL și-a recunoscut și respectat ierarhiile.

3 modalități de revenire

1) Mobilizarea PDL:

Traian Băsescu are nevoie de toată logistica PDL până la referendumul privind demiterea sa, numai că partidul nu pare deocamdată su­ficient de entuziast. Primul miting organizat de filiala PDL București a demonstrat lipsa de mobilizare a partidului, dacă nu chiar disoluția lui: dacă PDL a reușit să adune doar 4.000 de susținători pentru Traian Băsescu la ma­nifes­tarea din 5 iulie 2012, ziua care a precedat vo­tul suspendării din parlament, înseamnă fie că nu mai are simpatizanți, fie că nu vrea să-i adune.

2) Băile de mulțime:

Traian Băsescu trebuie să revină printre oa­meni, dacă vrea să se întoarcă la Cotroceni. Din 2010, după ce a anunțat măsurile de aus­teritate, președintele s-a temut de furia mul­țimii, o greșeală strategică pentru un preșe­dinte clădit ca Traian Băsescu pe relația direc­tă cu oamenii.

3) Campania video pe marile televiziuni na­țio­nale:

Echipa de campanie a președintelui ar trebui să demareze încă din prima săptămână clipuri publicitare, mesaje în spațiul virtual și pe te­lefoanele mobile. Dacă cei care se ocupă de aceste amănunte nu au umor, Traian Băsescu ar putea fi pierdut, mai ales că tema centrală ar trebui să fie comparația Băsescu-An­to­nes­cu, făcută într-un mod care să-i cucerească pe votanți, nu să le aducă aminte de pre­șe­dintele jucător. //