Ce etica pentru o "societate sfruntata"?

Sandra Pralong 21.11.2007

De același autor

Am participat deunazi la un colocviu unde ma pregateam sa vorbesc despre etica societatii deschise, tema despre care am scris deja in America si in Elvetia. Dar, incercand sa-mi adaptez ideile la contextul romanesc, am realizat ca societatea romaneasca nu este o "societate deschisa" atat timp cat este o societate... deschisa catre abuz! De unde si tentatia populist-autoritara care se manifesta in politica noastra.

In loc de Open Society (societate deschisa), am utilizat deci termenul de "Shameless Society" - o societate fara rusine. Dar a fi "fara rusine" este o meteahna privata si mi-a trebuit sa gasesc un echivalent romanesc pentru ideea de "Shameless", care sa fie suficient de larg ca sa incorporeze atat sfera privata a rusinii, cat si pe cea institutionala a faradelegii. M-a ajutat Catalin Avramescu, care a sugerat ca shameless sa fie tradus prin excelentul "sfruntat". A doua dificultate a fost sa conturez caracteristicile societatii sfruntate in asa fel incat ea sa fie recognoscibila atunci cand se manifesta oriunde in lume.

In mintea mea, "societatea sfruntata" are trei caracteristici principale, independente una de cealalta, dar care, impreuna, creeaza o situatie potential coplesitoare pentru cetatenii ei. Intr-o societate sfruntata: 1) conceptul de vina, vinovatie sau rusine aproape ca nu exista; 2) impunitatea este disponibila pentru orice crima si 3) este foarte lesne sa "tragi chiulul" si sa te sustragi de la orice obligatie. (Prin "a trage chiulul" incerc sa traduc termenul englezesc de "Free Riding" care, in Teoria Actorilor Rationali ("Rational Choice"), ii identifica pe cei care ii lasa pe altii sa faca efortul si sa plateasca costurile unei actiuni colective, ei bucurandu-se doar de avantaje, fara sa fi contribuit in vreun fel.)

Sa ne-ntelegem, nu doar Romania este o "societate sfruntata", sunt si altele. (Andi Lazescu a sugerat chiar sa concep un Index al "rusinii sociale" similar celui propus de Transparency International.)

Spre pilda, lipsa sentimentului de vinovatie si lipsa rusinii sunt din ce in ce mai vizibile si in Occident: etica religioasa, care se facea simtita in pofida accentului pus pe ratiune din Secolul Luminilor, este pe cale de disparitie. Uitati-va la cum se manifesta lipsa de jena in arta, in moda sau in comportament... La noi, ateismul impus de comunism face ca ideea de vina in fata lui Dumnezeu sa para aproape hazlie. Tupeismul a devenit cartea de vizita a celor care ajung.

Cred ca un alt motiv al obrazniciei generalizate este legat si de faptul ca nici Occidentul, nici noi nu am cunoscut razboiul timp de 60 de ani. De aproape 3 generatii nu am mai fost izbiti de pierderi masive de oameni si bunuri - genul de pierderi care te fac sa te simti neinsemnat si umil in fata Destinului sau a lui Dumnezeu.

Absenta sentimentului de rusine face posibil aproape orice abuz, iar impunitatea pare ca este de vanzare. Politicienii si-o cumpara intrand in parlament, unde primesc imunitate. Oficiali ai statului pot fi corupti cu cativa litri de palinca sau cu caltabosi, agentii de politie inchid ochii ca sa nu se oboseasca, in politica opozitia doarme, iar societatea civila e atat de slaba, incat abia poti conta pe vigilenta ei.

Fara o cultura a responsabilitatii si dat fiind laxismul general, nici nu e de mirare ca oamenii trag chiulul si se sustrag de la obligatia de a fi corecti. Ca in "teoria pasagerului clandestin", e mult mai simplu sa ii lasi pe ceilalti sa se zbata, iar tu sa culegi doar roadele ordinii, atata cata este, fara sa contribui in niciun fel la ea - ba dimpotriva. La noi doar "prostii" observa regulile, smecherii le evita sau le reinterpreteaza in avantajul lor. Iar romanul cu bun-simt, plecat de la tara, e usor tentat sa se ascunda in anonimatul orasului, atunci cand are ceva sa-si reproseze.

In climatul asta, te intrebi mai curand cum de mai exista oameni corecti, cand viata noastra pare o jungla hobbesiana, in care fiecare suntem in razboi cu toti ceilalti. Solutia lui Hobbes, Leviatanul, inseamna acceptarea unei solutii autoritare pentru a stavili debandada. Dar returul la autoritarism este un pret prea mare pentru a cumpara linistea noastra.

Intrebat cum se face ca pe lume exista oameni corecti chiar atunci cand ar putea trisa, Socrate, in Republica lui Platon, ofera drept explicatie nevoia noastra de armonie interioara - faptul ca a face ce este corect, just sau drept ne da nu doar pace sufleteasca, dar chiar si acea efemera fericire dupa care alergam cu totii. Poate ca pentru cinici explicatia aceasta ramane neconvingatoare.

Dar mai este o explicatie - furnizata chiar de Teoria Actorului Rational - si anume, ca faradelegea il costa pe faptas. Chiar daca statul este prea corupt - sau coruptibil - ca sa-i penalizeze pe infractori, economia de piata nu-i iarta. Incorectitudinea este pedepsita acolo unde doare, in economie - adica in bani. O proasta reputatie, fie a unui individ sau a unui grup, este taxata prin marirea costurilor de tranzactie. Spre pilda, proasta reputatie a domnului X il impiedica sa gaseasca un job bine platit, deci incorectitudinea ii afecteaza portofelul. Sau, daca domnul Y s-a dovedit a fi prost platnic in trecut, sa zicem, el este penalizat de catre banca prin neacordarea de credite sau prin marirea dobanzii la care poate imprumuta.

La fel, proasta reputatie a unui stat (fie pentru ca schimba prea des regulile, fie pentru ca nu ramburseaza imprumuturile la timp, fie pentru ca tolereaza coruptia) este taxata rapid de pietele financiare internationale. La fel ca pentru indivizi, finanta internationala penalizeaza proasta reputatie prin marirea ratei la care statul poate imprumuta pe piata de capital sau prin scaderea ratingului de tara - ceea ce, de asemenea, creste costul imprumuturilor si, in plus, ii alunga pe investitorii straini. Recenta scadere a ratingului de tara al Romaniei a fost un avertisment in acest sens.

Cu alte cuvinte, chiar atunci cand statul este prea slab sau prea corupt sa faca ordine in propria-i ograda, o economie de piata functionala ofera un antidot: taxeaza incorectitudinea sau faradelegea si o penalizeaza in bani.

Deci, etica pietei ne salveaza pe toti, chiar si intr-o societate sfruntata - fara sa fie nevoie sa recurgem la autoritarism.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22