Nu-ti surprinde niciodata aliatii...

Sandra Pralong 12.12.2007

De același autor

Nu sunt inregimentata politic si in general evit sa comentez actualitatea "partizana", caci as avea prea putine lucruri bune de spus. Dar m-a surprins atat de tare lipsa de abilitate cu care a luat fiinta noul Partid Democrat Liberal (PDL), ca nu pot sa nu scriu ceva pe aceasta tema.

Cred ca actele constitutive creeaza un fel de ADN al noului corp si imprima un "pattern" care risca sa se reproduca pe durata vietii. De exemplu, faptul ca unul dintre actele constitutive ale noii Romanii postdecembriste a fost un simulacru de proces contra lui Ceausescu a contribuit in a crea un nou organism statal in care domnia legii este si ea un simulacru la toate nivelele. In cazul PDL, pattern-ul releva subrezeala (care vine din graba) si tradeaza lipsa de respect pentru membrii partidului, mai ales pentru baza.

Membrii de la firul ierbii sunt temelia oricarui partid - ei trebuie motivati in primul rand sa militeze si sa implementeze pe plan local deciziile de la centru. Fara ei, partidul nu exista, ramane o constructie virtuala, pe hartie. Membrii sunt deci cei mai temeinici aliati ai oricarui lider de partid - ca sa conduci partidul, trebuie sa te asiguri de suportul lor.

Bunicul meu, generalul Alexandru Budis, care a scris vreo 23 de carti - multe despre strategie si tactica militara -, m-a invatat un lucru cu care nu am dat gres ori de cate ori l-am aplicat. Acesta este indemnul de  "a nu-ti surprinde niciodata aliatii". Pare simplu si de bun-simt, dar iata ca, de cele mai multe ori, nu este.

De ce nu-i bine sa-ti surprinzi aliatii, veti intreba. Cei care cred ca le stiu pe toate imi vor aminti ca Sun Tzu, in Arta razboiului, tocmai face o pledoarie intreaga pentru necesitatea surprizei ca element esential in castigarea unei batalii. Da, asa este, dar intre aliati nu e vorba despre o batalie, dimpotriva. Aliantele sunt rezultatul cooperarii, nu al conflictului dintre parti. Deci daca de la aliat vrei cooperare, ce trebuie sa faci ca sa-l tii aproape? Pai, in primul rand trebuie sa-l consulti, sa-i arati ca opinia lui conteaza - in alte cuvinte, ca il respecti si ca-ti este un adevarat partener pe care il consideri egalul tau. Daca il respecti, ii respecti si opinia, pe care o soliciti inainte de a actiona, nu-i asa? Ergo, eviti cu tot dinadinsul sa-ti pui partenerul in fata unui fapt implinit.

Orice surpriza inseamna, pentru partener, o anumita tradare - o demonstratie de lipsa de respect pentru rolul sau in parteneriat. Cu prima ocazie iti va reprosa lipsa de consideratie, iar maniera cea mai buna sa ti-o reproseze in mod eficace (ca sa te prinzi de cat de tare l-a durut gestul tau) este sa riposteze cu aceeasi moneda - adica sa faca si el la fel si sa te puna si el pe tine, partenerul sau, in fata unui alt fapt implinit...

Si unde duce asta? Evident, la destramarea rapida a parteneriatului. Nimic, niciun aranjament, oricat de temeinic ar fi, fie el bazat pe incredere sau pe interes comun, nu rezista lipsei de respect - or, faptul cel mai graitor ca in fond respectul lipseste este insasi surpriza de a-ti pune partenerul in fata unei decizii luate fara sa-l fi consultat.

Asta este exact problema actului constitutiv al PDL, care si-a pus baza in fata unui fapt implinit.

Exista cateva strategii care pot sa repare raul facut, dar nu despre asta vreau sa vorbesc aici, ci despre politica romaneasca in general si despre inabilitatea noastra de a pastra aliantele altfel decat cu forta, prin amenintare sau santaj, cu toate ca exemple de aliante relativ statornice exista in multe alte culturi decat a noastra.

Cred, fara sa exagerez, ca marea noastra tara culturala este ca suntem, sincer, destul de prosti, chiar atunci cand vine vorba de interesul nostru. Ne lasam manati de orgolii si de vanitati, ii dispretuim pe ceilalti si ignoram un lucru de bun-simt - anume ca nu putem face nimic temeinic fiecare de unul singur si nici in grup restrans. A trecut epoca aceea in care puterea putea fi concentrata si utilizata de catre un individ sau o minoritate. In ziua de azi, a globalizarii si a transparentei informationale, trebuie sa-ti creezi o retea cat mai larga pentru a primi suport din toate partile pentru ca un proiect - si mai ales unul politic - sa reuseasca.

In alte cuvinte, prostia noastra vine din faptul ca nu stim sa apreciem importanta echipelor si nu stim sa le construim, iar motivul pentru care nu stim sa le conducem este pentru ca suntem prea aroganti. Aroganta ne face sa nu ne respectam partenerii de echipa si sa credem ca putem porunci oamenilor ce trebuie sa faca, fara sa-i includem in planul nostru si fara sa ii consultam.  Pe scurt, culmea prostiei este cand aroganta  dauneaza propriului tau interes. Vorba proverbului: "Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul".

Veti spune ca in perioada in care jurnalistii sunt justitiarii nostri si presa isi baga nasul peste tot, rastalmacindu-le pe toate, efectul de surpriza in crearea PDL nu era destinat membrilor viitorului partid, ci presei. Dar asta este o tactica total gresita - nu-ti sacrifici aliatii pentru a lovi prin ricoseu un inamic imaginar. Englezii au o expresie evocatoare: "Nu trebuie sa-ti mutilezi nasul ca sa-ti bati joc de propria-ti fata".

Cred ca abilitatea noastra nefericita de a ne surprinde aliatii a fost, de asemenea, unul dintre motivele principale pentru care s-a destramat si Alianta D.A. - atunci, la inceput, cand Traian Basescu a inceput sa vorbeasca despre alegeri anticipate fara sa-i consulte in prealabil pe liberali. Acestia s-au simtit lezati de a fi pusi in fata unui fapt implinit si de acolo s-a nascut suspiciunea ca presedintele le "coace ceva", caci surpriza naste neincredere. Iar neincrederea escaladeaza si se acumuleaza, aducand dupa sine un intreg cortegiu de gesturi care starnesc si mai multa neincredere. Nu stiu cum se va solda episodul PDL, dar stiu ca un partid nascut in lipsa de incredere va crea putine premise pentru o carmuire colegiala si un lucru in echipa fructuos. Or, daca un nou partid care se naste nu este capabil sa creeze o echipa in care oamenii de la baza sa simta respectul celor de la varf, ce sanse sunt ca aceasta echipa, odata ajunsa la putere, sa respecte baza tarii - adica pe cetatenii ei? "Nu-ti surprinde niciodata aliatii" se aplica tuturor guvernantilor nostri, fie politici, fie economici, carora trebuie sa le amintim ca oamenii nu sunt o "masa de manevra" ca in comunism, ci reprezinta aliatii indispensabili fara de care niciunul dintre proiectele lor nu poate fi de succes.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22