Globalizare sau haos global. Alternativa lumii de astazi

E banala constatarea ca istoria e o permanenta infruntare de forte colective, de la grupurile sociale cele mai elementare ale lumii arhaice pana la statele moderne, la supraputeri si, tot mai evident in zilele noastre, la cadrul cel mai larg al agregarii puterilor, cel al civilizatiilor. Secolul al XX-lea a fost o gigantica coliziune nu numai intre interesele puterilor dominante in epoca, dar si, tot mai evident, intre tipare antagonice de organizare social-politica si, in ultima instanta, de civilizatii. In esenta, epoca a fost dominata de infruntarea intre societatile organizate pe baza principiului libertatii individului, cu corespondentul ei politic necesar, democratia, si cele intemeiate pe principiul dominatiei absolute a unui "partid unic" (contradictie in termeni!) - asadar regimurile numite totalitare - sau, in lumea incremenita inca in structuri arhaice, cele organizate autocratic sau teocratic.
Produs al progresului economic si tehnic in cadenta din ce in ce mai accelerata, procesul globalizarii provoaca inevitabil o clarificare politica la scara mondiala prin succesive selectii intre puteri si intre principiile esentiale aflate la temelia lor. Proces de lunga durata, omogenizarea politica e inevitabla, iar aceasta nu poate fi infaptuita decat de puterea care a preluat initiativa in procesul globalizarii in secolul al XX-lea si o mentine astazi inca, in temeiul valorilor care i-au asigurat ascendentul international, Statele Unite ale Americii. Asincronia civilizatiilor, intr-o lume silita sa gaseasca forme comune de organizare si cooperare, e factorul principal al tensiunilor si conflictelor actuale la scara regionala si globala.
Pentru a-si apara propriul sistem de valori politice, Statele Unite au infruntat tendintele hegemonice ale puterilor autocratice sau totalitare. Antrenata in lupta impotriva hegemonismului acestor puteri, care in perspectiva ii amenintau propria-i libertate, America s-a angajat in secolul al XX-lea intr-un razboi in trei reprize, dintre care doua cu Germania imperiala, respectiv totalitara, iar al treilea, Razboiul Rece, impotriva puterii totalitare sovietice. Libertatea se apara activ, fara ragaz, sau e condamnata sa dispara. "Freedom is never free!" ("Libertatea nu e niciodata libera"), a exclamat un om de stat american. Muncile herculeene ale Americii nu s-au incheiat insa, dupa cum se putea spera, o data cu destramarea Uniunii Sovietice. Acum, paradoxal, pericolul imediat vine din lumea care refuza cu tenacitate criteriile modernitatii, dar care, in acelasi timp, are vointa si capacitatea de a-si procura armele moderne de distrugere in masa, atat nucleare cat si chimice si biologice, acestea din urma "din ce in ce mai usor de produs si din ce in ce mai usor de ascuns". Unele dintre fortele ancorate in trecut, a caror caracteristica comuna e refuzul libertatii si al democratiei, se apara impotriva globalizarii imbinand tactica gherilei - razboi inegal, dar eficace - cu pregatirea mijloacelor de distrugere masiva. Astazi, nucleul principal al acestei rezistente se afla in Orientul de Mijloc, in aria puterilor islamice fundamentaliste, cel mai puternic fixate in traditia medievala.
Incurajata de impasul in care se afla in etapa actuala globalizarea in Orientul de Mijloc, Rusia isi reafirma veleitatile imperiale, tendinta incurajata in vremea din urma de perspectiva injghebarii unei regrupari de puteri, axa Moscova-Berlin-Paris. Paradoxal insa, avantajul scontat de neo-imperialismul Moscovei de pe urma dificultatilor intampinate de coalitia condusa de SUA in Irak e contrabalansat in propria sa sfera de influenta de lupta pentru libertate a unui popor islamic, victima din vremea tarilor a "geofagiei ruse", pentru a relua formula inspirata a unui istoric roman.
Primejdiile pe care le infrunta acum si pe care le va avea de infruntat in viitor civilizatia libertatii sunt imense. Ele vin din afara spatiului euro-atlantic, generator si pastrator al acestei civilizatii, dar si dinauntrul lui, din partea acelor factori europeni care, refuzand sa inteleaga imperativele si prioritatile etapei actuale, tind sa slabeasca coeziunea fortelor democratice si se lasa atrase in aventuri diplomatice culpabile.
Singura replica eficace la primejdiile actuale si in devenire este ofensiva libertatii. Intr-o vreme care revolutioneaza continuu sfera relatiilor internationale - in curs de a deveni intra-globale -, limita intre ofensiv si defensiv se estompeaza pe zi ce trece pana la disparitia finala. Regimurile arhaice, reprezentative pentru diverse stadii depasite de evolutie, trebuie sa cedeze terenul unor societati deschise, concentrate asupra efortului de a-si rezolva problemele proprii si de a gasi calea spre prosperitate, eliberandu-se de tentatia solutiilor teroriste si agresive. In faza actuala, avansata, a globalizarii, solutiile majore sunt, inevitabil, tot mai mult globale. "Ne aflam cu totii in aceeasi corabie", a spus candva unul dintre marii pontifi romani din vremea Renasterii in plin avant - formula mai actuala si mai stringent valabila in conditiile lumii de astazi. Abia clarificarea situatiei politice mondiale in spiritul modernitatii - efort imens, a carui implinire presupune forta, curaj, perseverenta si luciditate - va netezi calea spre reglementarea problemelor existentiale pentru intreaga omenire, care rezulta din permanenta reinnoire a civilizatiei.
Alternativa in fata careia se afla astazi omenirea se intrevede tot mai limpede: globalizarea civilizatiei in spiritul valorilor libertatii si din initiativa puterilor care le incorporeaza sau haosul global, promovat de fortele incremenite in structuri si mentalitati invechite sau arhaice, inspirate de diverse ideologii sau formule politice si comandate de grupuri de putere care se indarjesc sa-si apere pozitiile anacronice.