De același autor
Cum poate un om atat de tanar ca dvs. sa fie bancher?
In primul rand, trebuie sa aiba pasiune, în al doilea rand, trebuie sa intre si mai de tanar în sistemul bancar si, în cele din urma, este vorba de multa munca si putina sansa.
Pare o „reteta“ simpla si la indemana.
Am sa complic un pic problema, cand am sa va spun ca la origine sunt inginer de aviatie. Am terminat Facultatea de Aeronave si, sase ani dupa terminarea studiilor, am visat sa construiesc aeronave, instalatii de bord, echipamente electronice, piloti automati s.a.m.d. De la pilotul automat de aeronave pana la a conduce în sistemul bancar diverse directii foarte importante poate parea o distanta foarte mare.
In realitate, este vorba de exactitate si de munca, de capacitatea de a întelege fenomenele economice foarte repede, foarte bine, de a te adapta, mai ales ca mediul economic romanesc nu este un mediu stabil, cu trasaturi foarte conturate si, ca atare, sa poti sa extrapolezi foarte usor, încercand sa ai o anumita functie de predictibilitate. Este un mediu mult mai instabil, care necesita o viteza de reactie foarte rapida. Trebuie sa poti sa te cuplezi imediat pe noi informatii si probabil ca, pe undeva, inclusiv aceasta pregatire, în aeronautica, m-a ajutat. Eu am intrat în sistemul bancar în prima faza, dupa care a fost o perioada destul de lunga de timp în cariera mea, cinci-sase ani, în care am activat într-o alta piata financiara, si anume piata de capital, ca presedinte executiv al societatii noastre de servicii de investitii financiare, Alpha Finance . Am revenit în banca în 2000, cu misiunea clar trasata de catre actionariat, de catre conducerea bancii, de a dezvolta banca în segmentul de retail. Am primit aceasta misiune pe baza unui studiu pe care îl facusem catre banca în momentul respectiv, în care demonstram ca urmatoarea perioada de dezvoltare puternica a sistemului bancar va fi pe segmentul de retail. Realitatea, în cei cinci ani care s-au scurs de cand am scris acel studiu, mi-a confirmat prevederile, si anume: segmentul bancar s-a dezvoltat foarte-foarte puternic mai ales pe retail. Si probabil ca va mai continua sa se dezvolte pe acest segment în anii care vor veni.
Da. In perioada 1994-1996, am urmat Graduate School of Banking la University of Colorado, în cadrul careia functiona o scoala cu concentrare pe banking si pe finante, în general, care mi-a fost extrem de utila. A fost o scoala care dintr-o data te trecea prin toate segmentele sistemului financiar-bancar, inclusiv piata de capital, fonduri de investitii, banca si sistem bancar în general.
Nu v-ati aflat în situatia ca tot ceea ce ati dobandit acolo în materie de cunostinte, de sisteme de functionare, odata venit aici, sa nu se mai potriveasca?
Am vazut doua reactii. Bineînteles ca ceea ce înveti în strainatate nu este imediat aplicabil în si, de fapt, as putea sa spun ca aceeasi afirmatie se poate face pentru orice alta tara care se afla în proces de tranzitie, nu numai pentru . Problema este cum te adaptezi. Sunt cei care nu se pot obisnui cu ideea ca viata nu se ridica la nivelul asteptarilor lor, asteptari care au fost administrate de scolile pe care le-au facut, si sunt unii care se chinuie sa administreze asteptarile vietii catre zona lor de competenta, unde sunt ei din punct de vedere al cunostintelor dobandite. Eu cred mai degraba ca am facut parte din a doua categorie. Mi-aduc aminte ca, prin 1995-’96, în State, facusem un curs foarte interesant de administrarea activelor si pasivelor la nivelul unei banci, cu analize de durata, adica erau niste instrumente supersofisticate pentru metodologia bancara a anului 1995.
La noi era atunci un sistem bancar extrem de instabil.
In era un sistem extrem de rigid. Nu aveam instrumentele necesare ca sa putem construi o astfel de analiza. Nu aveam nici instrumentele, nici datele statistice pe care sa poti construi, pentru ca, la nivelul anului 1995, aveai doi-trei-patru ani de functionare cat de cat a unui sistem si eram într-o perioada absolut de început a sistemului bancar. Bineînteles ca o prima reactie ar fi fost: a, nu pot sa fac nimic, o las deoparte, nu ma intereseaza. Or, reactia mea a fost sa adaptez cat pot.
N-ati avut si reactia sa ramaneti în ?
Sincer, am avut o propunere la un moment dat. E prima oara cand discut despre chestia asta, pentru ca nu mi s-a pus aceasta întrebare. Am avut o propunere la un moment dat si am stat pe ganduri atunci. Trebuie sa va mai spun ceva: dintre absolventii de Aeronave mai suntem în Romania vreo 4-5 din cei 32 de colegi care au terminat facultatea, deci, în proportie de 90%, colegii mei nu mai sunt în Romania, ci în strainatate. Marea majoritate a lor sunt în State si în . Generatia mea, care a terminat facultatea în ‘87-’88 în Romania, a fost în ‘90 probabil prima generatie care a emigrat în masa din Romania si, ca atare, va spun, în cazul meu personal, suntem foarte putini cei care am mai ramas. In clipa de fata, din cate stiu despre ei, încercand sa mai mentinem contactele si legaturile, colegii mei de facultate sunt în pozitii foarte bune la firme mari, cum sunt Boeing, CAE etc. Sunt oameni foarte bine realizati atat financiar, cat si din punct de vedere al vizibilitatii sociale. Foarte putini au ramas sa se realizeze în . Din cate stiu eu, din cei care au ramas în Romania, aproape nici unul, cu o singura exceptie, daca nu ma însel, mai este în aviatie, în rest, toata lumea a iesit din aviatie, ocupandu-se în diverse alte segmente ale business-ului.
Revin la intrebare: de ce n-ati ramas si dvs. in State? Parea simplu.
Sincer sa fiu, era familia, ma simt legat de ceea ce se întampla în , ma simt roman, pe scurt. Si va dau si un argument, sa zicem, materialist pana la urma. Desi ramanerea în strainatate poate parea la prima vedere un rezultat rapid, din punctul de vedere al analistului care sunt si care am fost întotdeauna, sansele de oportunitate sunt mai mari în Romania decat în alta parte.
Stiti ce-mi spunea un coleg al dvs., bancher, mai în varsta? „Romania este înca un chilipir“, intelegand in asta toate oportunitatile pe care le ofera un mediu în expansiune, cum este in acum.
Exact. Sunt de acord cu acest comentariu. Din punctul meu de vedere, si orice
Iertati-ma ca intervin, dar sistemul nu are tentatia de a rejecta un om tanar, care vine mai ales cu o specializare în strainatate?
N-as putea sa neg acest lucru si sa spun ca în cazul meu nu a fost vorba de asa ceva. Au fost situatii în care anumite mentalitati, genul: „cum sa-l ascult eu pe asta?“ s-au manifestat. Lucrand în domeniul pietei de capital, eram pus în situatia de a merge la directori de firme, directori de mari societati comerciale care erau listate pe bursa, carora încercam sa le fac oferte pentru emisiuni de actiuni, pentru capitalizare, pentru atragerea de fonduri de pe piata internationala, de pe piata locala etc. Cateodata, simteam din discutie ca limbajul meu nu se cupleaza cu limbajul celuilalt. Este ca si cum cineva ar fi vorbit o alta limba, încercand sa comunice cu tine. Este usor sa te descurajezi si sa vezi ca esti tratat ca un pusti la momentul respectiv, pentru ca acum 10 ani puteam sa fiu tratat chiar ca un pusti. E simplu sa te descurajezi si sa te superi ca vacarul pe sat si sa spui „gata, astia nu ma-nteleg“. E o falsa problema. Daca vrei sa perseverezi, îti dai seama ca vei gasi totdeauna un dialog. Este ceea ce m-a motivat mereu, pe termen lung - performanta, corectitudinea, profesionalismul. Si oamenii, chiar si aceia cu mentalitatile învechite, vor avea întotdeauna nevoie de unul care sa le ofere servicii performante si profesioniste. In domeniul acesta specializat, care opereaza cu ceva extrem de important pentru fiecare dintre noi, cu banii nostri, cu economiile noastre, cu viitorul nostru, cu capacitatea noastra de a ne simti în siguranta pe termen lung, capata o mare importanta profesionalismul persoanei cu care discuti. Si, ca atare, ai o sansa, indiferent ca esti tanar, ca esti batran, ca esti simpatic sau nu esti simpatic.
Ca analist, nu pot niciodata sa ma raportez la un sistem, pana nu-l plasez într-un sistem de referinte. Ca atare, te compari cu sistemele din jurul tau, ale tarilor care au fost în aceeasi perioada în tranzitia lor catre economia de piata. Sistemul romanesc nu a fost nici mai bun, nici mai turbulent, nici mai rau decat altele. Poate magnitudinea unor anumite impacte pe care le-am avut în a fost cateodata mai mare decat magnitudinea unor actiuni care au existat în celelalte sisteme. A fost o evolutie cu suisuri si coborasuri, dar este clar ca în ultimii 4-5 ani de zile sistemul bancar a sarit într-o noua etapa, de maturizare. De cel putin 5 ani suntem într-un sistem mult mai matur, care pune în centrul intereselor sale clientul, care se gandeste în fiecare clipa cum sa-si acapareze cota de piata. Facand o baleiere la nivelul structurii sociale a Romaniei în clipa de fata si al structurii economiei Romaniei, este poate sistemul cel mai competitiv din clipa de fata. Competitivitatea în sine a nascut în cadrul acestui sistem performanta. Faptul ca este un sistem competitiv, faptul ca fiecare banca încearca sa-si atraga clientii, faptul ca în prezent în sistemul bancar exista servicii care se bazeaza pe servicii adiacente ale altor societati, care suna clientii acasa, care le ofera cadouri, care încearca sa atraga clienti catre banca, care încearca sa puna clientul în centrul intereselor sale este o evidenta a faptului ca ne aflam acum pe un alt prag de maturitate al sistemului.
Cum priviti ultimele doua miscari care vor inchide, ca sa spunem asa, cercul bancar în , anume privatizarea BCR si a CEC-ului?
Cred ca aceste privatizari trebuie sa fie facute.
Exista opinii conform carora CEC ar trebui sa ramana banca de stat, pentru ca in toate tarile exista o banca de stat care garanteaza clientilor o mai buna pastrare a economiilor.
Sigur. As putea sa argumentez si în favoarea acestei opinii. Problema de fond este o problema de optiune. Daca optezi catre o piata libera, o piata în care sa existe foarte putine influente administrative în derularea pietei si lasi mecanismele de piata sa functioneze sau crezi ca este bine sa ai întotdeauna langa tine o anumita rezerva, un spatiu de manevra, astfel încat sa faci fata anumitor situatii sau anumitor impedimente. Eu sunt pentru o optiune de piata libera, în care actioneaza fortele pietei. Sunt pentru o piata în care cererea si oferta se întalnesc pe un teren liber si ele stabilesc preturile si calitatea serviciilor. Bineînteles, ai nevoie ca acel teren sa fie suficient de bine populat cu elemente de cerere si de oferta, ca sa devina o piata eficienta. Ceea ce cred ca în piata bancara s-a obtinut. Deci, avem în clipa de fata suficient de multe banci, extrem de performante, lucru care ma duce la concluzia ca aceasta privatizare este binevenita. Nu va face decat sa creasca gradul de concurentialitate al sistemului, si ca atare va fi în beneficiul clientului. Noi, Alpha Bank, apreciem concurenta, din punctul acesta de vedere, si am simtit de foarte multe ori concurenta acerba pe un segment, chiar daca a fost starnita de noi. A fost cazul creditului ipotecar, pe care noi, Alpha, l-am lansat în . Si, la interval de luni dupa ce am dat noi drumul acestui produs, 6-7 alte banci s-au repezit si au început sa vina cu oferte pe acest segment. Deci avem si o mandrie personala în momentul în care spunem ca tot ceea ce se discuta astazi despre creditul ipotecar, creditul de locuinta, s-a bazat de fapt pe o decizie a noastra de a lansa un produs, asa cum era el la momentul respectiv, 2001, mai rudimentar, mai putin sofisticat decat produsele pe care le avem în prezent. Noi am lansat creditul ipotecar cu 12,5% dobanda. Astazi, la 4 ani distanta, suntem cu o dobanda de 6,9%. Aproape la jumatate. Va dati seama cat de bine îi este clientului, de fapt? Noi am lansat creditul ipotecar pe 10 ani, iar în momentul de fata sunt credite ipotecare pe 30 de ani. E clar ca vii în favoarea clientului cu astfel de poduse.
Spuneti ca va aflati in concurenta si spuneti ca aceasta va stimuleaza. Cum procedati in momentul in care faceti un pas inainte? Este o îndrazneala si un risc, presupun. Va stimuleaza acest lucru?
Exista o doza destul de mare de adrenalina care începe sa-ti pompeze prin vene în momentul în care iei decizia sa te duci pe un produs pe care piata nu l-a mai avut. Pentru ca nu stii cum va fi perceput. Oricat de bine l-ai gandit înainte, nu poti sa excluzi automat ideea esecului în momentul în care îti planifici. Prin profilul sau uman, bancherul e un om prudent, un om care masoara de 7-10 ori înainte sa-si ia un angajament, e un om care-si tine angajamentele, pentru ca trebuie sa transfere credibilitate s.a.m.d., trebuie sa fie extrem de precaut în momentul în care ia astfel de decizii. Chiar, cum va spuneam, ca sa raspund la întrebarea dvs. Da, exista riscuri pe care ti le asumi în momentul în care intri cu un nou produs. Pe de alta parte, aceste riscuri sunt eliminate printr-un studiu foarte aprofundat. Pentru ca, sa nu uitam, ce se întampla astazi în Romania s-a întamplat acum 3-4 ani în Polonia, s-a întamplat acum 2-3 ani în Ungaria, s-a întamplat acum 2 ani în Cehia. Deci, de fiecare data, am avut sansa sa ne comparam cu alte initiative, bineînteles coroborate cu particularitatile pietei respective. Daca faci o analiza foarte corecta a nevoilor populatiei pe care ti-o doresti sa fie segmentul tinta si întelegi foarte bine nevoile acestui segment, atunci produsele tale nu trebuie decat sa raspunda acestor nevoi, ca sa aiba succes. Cand sesizezi, cum eram noi în 2001, ca în Romania exista o disproportie majora între cererea de locuinte si oferta care exista pe piata si cand sesizezi din nou ca diferenta majora vine din lipsa de finantare si vii cu un produs care ajuta ca aceasta cerere sa se întalneasca cu oferta, îti dai seama ca nu poti sa ai decat succes pana la urma.
Sunteti printre putinii care va uitati la tarile surori noua, iesite din sistemul comunist. De obicei, oamenii din Romania se uita insistent spre Occident, acolo unde vor sa se integreze.
Trebuie sa te compari cu cei cu care ai trasaturi comparabile.
Nu va comparati cu Occidentul?
Nu. Vreau sa ajung acolo. Plec din A în B. Daca ma compar cu cei care sunt deja în punctul B, în momentul de fata, eu s-ar putea sa pierd drumul. Daca te uiti unde este drumul, cine este pe drumul asta, ce greseli au facut cei care sunt pe drumul respectiv, ce lucruri bune au facut ei si încerci sa copiezi aceste lucruri bune si sa eviti greselile lor, ai sanse sa-i ajungi din urma pe cei care au plecat poate mai devreme ca tine sau care au avut un traseu mai putin sinuos si ai sanse sa ajungi si tu în B. Pana la urma, comparandu-ne cu Europa Occidentala, nu facem decat sa ne amagim. Europei Occidentale i-au trebuit mult mai multi ani decat ne imaginam noi în clipa de fata ca sa ajunga unde se afla acum. Noi suntem pusi sa ne comparam cu cei care au trebuit sa comprime toata aceasta etapa în 10 ani. Vorbesc din perspectiva sistemului bancar. Dar observatia se poate extrapola foarte bine si la nivelul societatii.
Suntem departe de Europa? Cum evaluati distanta? In 2007 vom face parte din aceasta comunitate de tari.
Da, în 2007 vom face parte din UE, dar este un act formal. Din punctul de vedere real, trebuie sa recunoastem ca pe foarte multi parametri nu suntem înca acolo. Ii las deoparte pe cei pe care îi vede oricine cu ochiul liber. Civilizatie, de pilda. Vorbim de civilizatia strazii, de cum conducem masinile, unde aruncam guma de mestecat cand ne plimbam pe strada etc. E clar ca nu suntem înca acolo. Eu n-am auzit înca nici un roman care a calatorit în strainatate, care atunci cand s-a întors în Romania, într-o discutie privata, sa nu aduca în vorba curatenia si civilizatia populatiei respective. Concomitent însa cu aceste observatii, arunca guma sau scrumul unde nu e permis.
Ca si cum acea curatenie e daruita de altcineva.
In fapt, toata lumea coparticipa la asa ceva. Ceea ce înseamna ca: as respecta ceea ce e acolo, dar nu respect ce este aici. Este o atitudine pe care eu personal nu o înteleg. Incearca la nivelul tau sa aduci acel spirit de civilizatie în
Noi suntem prima banca care s-a înfiintat în dupa 1990 apartinand unei banci straine. A fost prima investitie a unei banci straine în . La nivelul anului 1994, Alpha Bank deja era constituita în , cu o participatie cu BERD la momentul respectiv, 75% Alpha, 25% BERD. A fost din nou un element de curaj din partea actionarilor nostri, într-un moment în care nici o alta banca straina nu voia sa intre în Romania, pentru ca situatia în Romania în anii ‘90-’94 nu era foarte clara, iar sistemul bancar era înca destul de astenic. Pentru ca, pana la urma, ceea ce trebuie sa faci de fiecare data cand îti fundamentezi o decizie este sa-ti iei un orizont de timp suficient de larg, ca sa-ti dai seama încotro te îndrepti.
Spuneati ca aveti si clienti straini, dar si clienti din .
Avem clienti straini, dar cu preponderenta, în ultima perioada (vorbesc de ani de zile), Alpha Bank este o banca absolut romaneasca din punctul acesta de vedere, oferind servicii catre clientela romana, majoritara în momentul de fata printre clientii bancii. Dar e adevarat, fiind prima banca straina care a investit în Romania, am lucrat cu un segment de investitori straini, un segment reprezentat de oamenii de afaceri romani, care au crescut în perioada respectiva. Am ramas cu acest segment, dezvoltandu-ne foarte puternic în ultimii 5 ani, acest segment cu lucrurile de care va vorbeam, care se bazeaza, e clar, pe populatia Romaniei, pe cetateanul care doreste sa-si faca o casa, care doreste sa-si faca un credit de consum, ca sa-si cumpere frigider, aragaz etc., pe societatea mica si mijlocie care încearca sa-si faca un business mai bun, sa-si vanda niste produse, sa-si faca un nou sediu social etc.
Cum s-au armonizat politicile bancii dvs. in functie de normele date de Banca Nationala si în functie de legislatia din ?
Indiferent de cadrul de reglementare care exista, care poate sa aiba sincope, care poate sa fie coercitiv sau stimulativ, rolul tau ca banca este sa faci un business bun, sa castigi cote de piata, în final sa aduci servicii de calitate si castig actionarilor care au investit sa faca aceasta banca în . Ca sa poti sa castigi cote de piata, sa poti sa te prezinti corect în fata clientilor tai, trebuie sa fii inventiv, creativ, sa fii extrem de analitic în ceea ce priveste tendintele de dezvoltare ale sistemului. Trebuie sa stii la momentul respectiv, daca te uiti la sistemul romanesc, sa spui ce anume are sanse sa se dezvolte foarte repede în urmatorul interval de timp, care dintre segmentele industriale ale economiei romanesti se vor dezvolta mai repede si care vor ramane în urma, care vor fi influentate pozitiv sau negativ de intrarea Romaniei în UE. Unde ne punem noi, daca vreti, ca într-un joc de ruleta mare, unde ti-ai pune jetoanele, ca sa ai sanse mari de castig pe viitor? Este clar ca vrei sa-ti fructifici creditarile pe care le dai, pe care le pompezi în sistem, vrei sa le fructifici prin a investi, a finanta un segment al sistemului care are mari sanse de a performa în mediul economic actual.
Aveti o deviza personala?
Da, e o deviza care vine dintr-un desen pe care l-am vazut de mult: never give up/niciodata sa nu te dai batut. Era un desen cu o barza care tocmai înghitise o broscuta si din ciocul berzei se vedeau doua labute ale broscutei care o strangeau de gat pe barza. Si broscuta, din ciocul berzei, striga: „niciodata sa nu te dai batut“. E un motto personal: sa nu te dai niciodata batut, indiferent de realitati, si sa încerci sa perseverezi.
Interviu realizat de Rodica Palade
