Libertatea monetara

O poveste contemporana

Laura este o mamica de 27 de ani care traieste in Bucuresti. Fata ei tocmai a implinit sapte ani, asa ca parintii au inscris-o la scoala. Parintii doresc, cat se poate de natural, ca propriii copii sa fie bine ingrijiti - si, de regula, sunt dispusi sa plateasca pentru asta. Lucrurile se petrec ca si cum parintii ar licita unii impotriva celorlalti pentru servicii educationale mai bune pentru copiii lor. Asa ca ofera profesorilor tigarete, cafea sau bauturi spirtoase. (De fapt, ei ofera profesorilor numai tigarete, cafea sau bauturi spirtoase de buna calitate. Aceleasi marfuri, dar de o calitate inferioara, sunt de regula interpretate ca o insulta). In schimb, se asteapta ca propriii copii sa fie mai bine educati. Daca lucrul acesta nu se intampla, plata inceteaza. Cu alte cuvinte, parintii platesc profesorilor o anumita cantitate de bunuri de consum de buna calitate, sperand sa obtina in schimb servicii educationale de mai buna calitate pentru copiii lor.

Acelasi lucru se intampla si cand Laura (sau fata ei) se imbolnaveste. Ea ii ofera medicului unul sau doua pachete de cafea (sau de tigarete) de buna calitate pentru a obtine in schimb servicii medicale mai bune. Dar ce fac profesorii si medicii cu atata cafea, tigarete si bauturi spirtoase? Dupa cat se pare, nici profesorii si nici medicii nu devin fumatori inraiti, cofeinomani sau alcoolici. Medicii s-ar putea sa aiba nevoie de servicii educationale mai bune pentru copiii lor; iar profesorii s-ar putea sa aiba nevoie de servicii medicale mai bune. Pe de alta parte, atat medicii cat si profesorii s-ar putea sa aiba nevoie de servicii mai bune din partea instalatorilor, a mecanicilor auto, a depanatorilor de calculatoare si asa mai departe. Prin urmare, ei pastreaza cel putin o parte din aceste bunuri ca si capital care sa poata fi utilizat atunci cand e nevoie de plati suplimentare.

Cu alte cuvinte, toate aceste bunuri sunt partial consumate si partial folosite in schimburi. Sistemul acesta ofera fiecarui individ un stimulent pentru a deveni un furnizor din ce in ce mai bun de servicii. Un medic mai bun primeste o cantitate mai mare de cafea, tigarete sau bauturi spirtoase, si astfel isi poate permite sa plateasca la randul sau pentru a obtine mai multe servicii de calitate mai buna. Acelasi lucru este valabil si pentru profesor, sau pentru instalator, sau pentru mecanicul auto.

Putina teorie

Ajunsi la acest punct, ingaduiti-mi sa citez din Murray Rothbard: “asa cum in natura avem o mare varietate de bunuri si resurse, tot asa exista si o gradatie in vandabilitatea bunurilor. Unele bunuri sunt mai cerute decat altele, unele sunt mai usor divizibile in unitati mai mici fara a-si pierde din valoare, altele se pastreaza mai usor pe perioade lungi de timp, iar altele pot fi transportate fara dificultati pe distante mari. Toate aceste avantaje fac ca o marfa sa fie mai vandabila. Este limpede ca in orice societate bunurile cele mai vandabile vor fi incet-incet selectate ca mijloace de schimb. Pe masura ce aceasta selectie a mijloacelor avanseaza, cererea pentru ele creste datorita acestei noi utilizari, si in acest fel ele devin si mai vandabile. Rezultatul e o spirala autointretinuta: vandabilitatea mai mare duce la o mai larga utilizare ca mijloc de schimb care, la randul ei, duce la o vandabilitate mai mare etc. In cele din urma, unul sau doua bunuri vor fi in mod obisnuit utilizate ca mijloace universale - in aproape toate schimburile - si acestea sunt numite bani” (Murray Rothbard, Ce le-a facut Statul banilor nostri?, trad. rom. Marius Spiridon, Institutul Ludwig von Mises - Romania, 2005, p. 22).

Asa cum am spus, cafeaua, tigaretele sau bauturile spirtoase sunt folosite, in primul rand, pentru consum. Aceste bunuri sunt vandute si cumparate pe piata in pachete si sticle de dimensiuni mici, ceea ce inseamna ca sunt usor divizibile. Un avantaj suplimentar il constituie faptul ca aceste pachete si sticle au dimensiuni standardizate, fapt care le sporeste manevrabilitatea. Cafeaua, tigaretele si bauturile spirtoase sunt, de asemenea, usor de transportat. Pe de alta parte, ele isi pot pastra calitatea o perioada lunga de timp, ceea ce le face usor de pastrat. Anumite marci de cafea, de tigarete sau de bauturi spirtoase si-au sporit vandabilitatea datorita calitatii lor superioare. Oamenii au devenit tot mai constienti de faptul ca pot obtine mult mai usor diferite lucruri sau servicii in schimbul acestor bunuri. Prin urmare, ei au inceput sa le foloseasca tot mai mult in schimburi, pana cand anumite marci de cafea, de tigarete sau de bauturi spirtoase au emers ca medii cvasi-universale de schimb. Cu alte cuvinte, anumite marci de cafea, de tigarete sau de bauturi spirtoase au devenit bani (cel putin pe piata romaneasca). Voi numi acesti bani “bani spontani”.

Imunitatea politica

Imi aduc aminte de acel moment din adolescenta mea in care tata a aflat ca fumez. Fireste ca vestea nu i-a facut placere. Unul dintre motivele supararii sale l-am inteles fara prea mare dificultate: la urma urmei, fumatul dauneaza sanatatii. Cred insa ca tatal meu era suparat si dintr-un alt motiv - unul pe care nu l-am putut intelege decat mult mai tarziu: ii fumam, literalmente, banii! El pastra tigaretele pentru plati suplimentare, pe cand eu i le consumam pur si simplu.

Procesul natural de emergenta a banilor spontani pe piata nu are nimic de-a face cu regimurile politice. Anumite marci de cafea, de tigarete sau de bauturi spirtoase functionau ca bani spontani in timpul regimului comunist - si ele functioneaza si astazi la fel, desi intre timp a devenit o democratie si piata ei pare sa fie mai degraba libera. Aceasta sugereaza ca procesul de emergenta al banilor spontani nu poate fi distrus nici macar de catre un regim totalitar (despre care presupunem ca are puteri nelimitate asupra cetatenilor sai).

Pe de alta parte, acest proces nu are prea multe de-a face cu relativa raritate a banilor spontani. Marcile de cafea, de tigarete sau de bauturi spirtoase care functionau ca bani spontani in timpul regimului comunist le erau accesibile oamenilor obisnuiti doar de pe piata neagra. Astazi, ele sunt accesibile tuturor in cantitati sensibil mai mari. Singurul lucru care s-a modificat este rata de schimb: daca in perioada comunista cineva putea obtine un anumit serviciu platind in schimb doar un pachet de tigarete, astazi, pentru acelasi serviciu, aceeasi persoana trebuie sa plateasca, de regula, doua pachete. (Lucrul e simplu de explicat: indiferent de tipul de bani, o cantitate suplimentara de bani duce la scaderea pretului banilor).

Schizoidia monetara

Se pare, asadar, ca traim simultan in doua sisteme monetare: cel al pietei libere (sau al banilor spontani), in care banii emerg natural si intr-o maniera nonagresiva din anumite bunuri de consum, si cel al banilor guvernamentali, in care bancnotele tiparite de banca centrala sunt impuse cu forta ca bani.

Cineva ar putea replica totusi ca banii guvernamentali nu sunt impusi cu forta. Ei functioneaza ca un mediu cvasi-universal de schimb si astfel sunt acceptati de bunavoie. Nu contest faptul ca banii guvernamentali (sau “moneda fiat”, in limbajul economistilor) este astazi un mediu cvasi-universal de schimb. Dar de aici nu rezulta ca ei ar fi acceptati de bunavoie. De exemplu, in ce tip de bani ne “cere” guvernul sa ne platim taxele? Accepta el banii spontani? Evident, nu. Si, cum taxele sunt intotdeauna platite sub amenintarea cu forta (cel care nu plateste risca inchisoarea), banii guvernamentali sunt intotdeauna impusi pe piata prin amenintarea cu forta. Aceasta nu inseamna neaparat ca guvernul isi impune cu forta propriul sau tip de bani. E suficient ca el sa interzica, sub amenintarea cu forta, folosirea altui tip de bani (in speta, a banilor spontani).

Pe de alta parte, daca banii guvernamentali sunt acceptati de bunavoie, cum se face ca banii spontani continua sa emearga? Daca aurul si argintul au fost explicit demonetarizate (prin hotarari ale guvernelor si ale bancilor centrale), cum se face ca alte marfuri - marfuri precum cafeaua, tigaretele sau bauturile spirtoase in , de exemplu - continua sa emearga ca bani spontani?

Existenta (si persistenta) banilor spontani dovedeste ca banii adevarati nu sunt expresia unei conventii. Banii spontani nu sunt rezultatul vointei arbitrare a unui individ sau a unui grup de indivizi, ci rezultatul (neintentionat, dar benefic al) interactiunii libere dintre indivizi liberi. Traim in doua ordini monetare numai pentru ca guvernul a decis astfel. Dar poate ca a sosit momentul sa ne revendicam mai ferm libertatea monetara si sa iesim de sub influenta nefasta a “banilor” inventati de guvern.