Razboiul antiterorist: o analiza americana

American Legislative Exchange Council (ALEC) este o organizatie conservatoare (in sensul american al termenului) care cuprinde o treime din parlamentarii statelor federatiei americane, fie ei republicani sau democrati. Organizatia este practic cea mai mare de acest tip din Statele Unite, iar influenta sa in stabilirea diferitelor politici este departe de a fi neglijabila.

Recent, ALEC a dat publicitatii o analiza* a relatiilor dintre SUA si Europa in razboiul antiterorist declansat dupa 11 septembrie 2001. Mai precis, analiza evalueaza relatiile dintre serviciile de informatii americane (in particular CIA) si cele europene. Asta pentru ca, din punctul de vedere al autorilor analizei, Olivier Guitta si Sally McNamara, razboiul impotriva terorismului cade in principal in sarcina serviciilor de informatii.

Chestiuni de fond

 Autorii remarca faptul ca unul dintre efectele semnificative ale atentatelor din 11 septembrie a fost intarirea colaborarii dintre CIA si serviciile de informatii europene. Insa, pentru a fi eficienta, aceasta colaborare trebuie sa fie cat se poate de discreta, mai ales ca ea pune inevitabil in discutie chestiuni delicate, precum suveranitatea nationala in probleme de justitie si de control al serviciilor de informatii.

Din aceste motive, cooperarea este mult mai buna intr-o abordare bilaterala decat intr-una multilaterala. Statele Unite au conlucrat si conlucreaza mult mai bine cu diferite state membre ale Uniunii Europene decat cu UE ca intreg.

Partile bune

 Imbunatatirea relatiilor dintre serviciile de informatii americane si europene constituie trasatura cea mai evidenta a noii colaborari transatlantice. Inainte de 11 septembrie 2001, serviciile de informatii europene se plangeau constant de lipsa de colaborare din partea CIA, mai ales in chestiuni privitoare la terorismul islamist. Acum, punctul forte al europenilor (si in special al Frantei) - abilitatea umana de a culege informatii despre teroristi - se combina perfect cu atuul american - aparatura impresionanta de culegere electronica a informatiilor.

Este interesant ca neintelegerile politice nu au nici un impact asupra nivelului de cooperare dintre SUA si tarile membre ale UE. Franta, de exemplu, care a condus opozitia fata de razboiul din Irak, s-a numarat printre cei mai buni parteneri ai Americii in operatiuni antiteroriste.

Fostul director al CIA, John Mc Laughlin, descria relatia dintre serviciul sau si cel francez drept “cea mai buna din lume. Contributia lor (a francezilor, n.m.) este extraordinar de valoroasa”. Pe de alta parte, Jacques Chirac si-a sfatuit serviciile de informatii sa colaboreze cu cele americane “ca si cand ati lucra intr-unul si acelasi serviciu”.

Cel mai semnificativ exemplu al colaborarii franco-americane, dezvaluit in iulie 2005, il constituie baza ultrasecreta de la Paris, care a luat fiinta in 2002. Baza comuna a CIA si a serviciilor franceze analizeaza miscarile transnationale ale persoanelor suspecte de terorism si dezvolta operatiuni de capturare sau de spionare a acestora. Ea este unica in lume, pentru ca nu se rezuma la rolul obisnuit de schimb de informatii, ci planifica operatii comune.

Cat priveste Germania, in timp ce fostul cancelar Gerhard Schroeder critica violent interventia americana din Irak, ministrul sau de Interne, Wolfgang Schauble, declara ca ofiteri germani ancheteaza presupusi teroristi de nationalitate germana in Siria si la Guantanamo. De asemenea, incepand din 2004 nu mai putin de 15 ofiteri americani de legatura au luat parte la investigatii care se desfasurau pe teritoriu german.

In privinta Uniunii Europene ca intreg, Comisia Europeana a cerut o mai mare transparenta a sectorului non-profit, care este adesea utilizat de teroristi pentru a-si finanta operatiunile. In septembrie 2005, Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca UE are puterea legala de a pune sechestru pe averile persoanelor suspecte de terorism.

Partile proaste

 Recenta eliberare, in Germania, a libanezului Mohammed Hamadi, condamnat la inchisoare pe viata pentru uciderea unui functionar american in 1985, reprezinta un pas inapoi in colaborarea germano-americana pe linia combaterii terorismului.

Pe de alta parte, Washingtonul are dubii serioase in ceea ce priveste dorinta Uniunii Europene ca intreg de a purta un razboi pe termen lung impotriva terorismului. La fel, americanii nu sunt deloc convinsi ca UE intelege cu adevarat amploarea problemei.

Raspunzand unui chestionar pregatit de Parlamentul European, comisarul pentru Relatii Externe, Benita Ferrero-Waldner, declara ca cele mai importante instrumente pentru combaterea terorismului sunt politicile de dezvoltare, reducerea saraciei si educatia.

Din punctul de vedere al americanilor insa, elementele principale care permit castigarea razboiului impotriva terorismului sunt operatiunile antiteroriste eficiente, schimbul de informatii, tratatele de extradare, cooperarea bazata pe incredere reciproca si, in masura in care acest lucru este necesar, recursul la forta.

Controversa legata de lista oficiala a UE a organizatiilor teroriste este un foarte bun exemplu al problemelor care stau in fata obtinerii unui raspuns coerent al Occidentului la amenintarea terorista.

Dupa atacurile din 11 septembrie 2001, Uniunea Europeana a formulat o lista oficiala a organizatiilor teroriste, desi rapoartele de presa indicau initial o retinere in aceasta directie. Dupa ce a formulat o definitie a terorismului - una mult mai stramta decat cea americana - oficialii europeni au plasat pe aceasta lista 12 grupuri si 30 de indivizi. Statele membre UE sunt astfel obligate sa sechestreze averile grupurilor sau persoanelor incluse pe lista.

Totusi, prima lista publicata de Uniunea Europeana nu includea decat aripa militara a Hezbollah, nu si organizatia ca intreg. Iar ultima lista, data publicitatii la 29 noiembrie 2005, nu mai include Hezbollahul deloc. Pentru Statele Unite insa, Hezbollah este o organizatie terorista responsabila de uciderea celor mai multi americani inainte de 11 septembrie.

In martie 2005, ingrijorat de absenta Hezbollah pe lista UE, Parlamentul European a votat cu o larga majoritate o rezolutie prin care Hezbollah este declarata o organizatie terorista in intregul ei si a cerut Consiliului sa ia masurile ce se impun in consecinta. Consiliul a ignorat insa rezolutia Parlamentului, asa ca Hezbollah nu se regaseste pe lista UE.

Mai rau decat atat, pe aceasta lista nu se regaseste nici macar Al Qaeda. Explicatia oficialilor europeni a fost aceea ca Al Qaeda nu este o entitate terorista organizata, ci o retea de celule teroriste fara legaturi puternice intre ele!

Sugestii de imbunatatire a situatiei

 Cei doi autori ai analizei ALEC sugereaza crearea unui cadru legal transatlantic, in interiorul caruia autoritatile sa poata colabora si sa poata face schimb de informatii. Un astfel de cadru nu ar presupune neaparat limitarea suveranitatii statale, si ar crea un spatiu comun pentru colaborare in razboiul impotriva terorismului.

Pe de alta parte, Uniunea Europeana ar trebui sa aplice mai ferm masurile pe care ea insasi le propune, si anume identificarea retelelor financiare utilizate de teroristi si transparentizarea imediata a multora dintre asa-zisele organizatii caritabile.

In raportul sau anual din 2003, Departamentul de Stat american a caracterizat Hamas si Hezbollah drept doua organizatii teroriste care sunt finantate intr-o masura semnificativa de organizatii caritabile, si care folosesc banii pentru planificarea si organizarea de atacuri teroriste cat se poate de necaritabile.

Uniunea Europeana ar trebui sa inceapa prin a lua act de rezolutia Parlamentului European, care declara Hezbollah drept o organizatie terorista. Ea ar trebui sa ia masurile necesare pentru a bloca averile acelor organizatii caritabile asociate cu Hamas si cu Hezbollah.

In concluzie, de vreme ce atacurile din 11 septembrie 2001 au fost in mare parte planificate la Hamburg, americanii se simt indreptatiti sa considere ca Europa a devenit deja o baza pentru celulele teroriste islamiste. Prin urmare, ei se simt indreptatiti sa ceara europenilor o colaborare mai stransa.

Pe de alta parte, europenii pot beneficia, la randul lor, de capacitatile informative americane. In opinia autorilor analizei, numai o astfel de colaborare poate garanta victoria in razboiul impotriva terorismului. Asteptam, asadar, replica europenilor.