De același autor
Dacă actualul scandal va escalada şi se va ajunge în urma presiunii publice la moratoriu pe gazele de şist, peste noapte, fără analiză serioasă de impact, nu doar guvernanţii vor fi blamabili de amatorism şi laşitate, ci şi companiile.
În punctul în care au ajuns azi lucrurile cu Roşia Montană, nu mai foloseşte nimănui să repetăm cauzele crizei, cine şi cum e de vină etc. Important e de făcut un pas mai departe şi arătat cum se poate ieşi din blocajul şi polarizarea deja periculoase; guvernul, mă gândesc, ar trebui să fie primul interesat. Decredibilizarea acestui proiect şi, în proces, a guvernului USL ca promotor de investiţii ameninţă să delegitimeze şi alte iniţiative din energie, precum exploatările de gaz neconvenţional sau revizuirea regimului redevenţelor la OMV-Petrom. Cum ar putea publicul să accepte că aceste negocieri se poartă cu bună-credinţă şi profesionalism, după ce a văzut în cazul Roşia Montană?
În primul rând, legea trebuie retrasă din parlament de către iniţiator. Ca să ne arate că legea nu e scrisă de consultanţii RMGC (că s-au mai văzut cazuri), ministrul Şova are obligaţia să nominalizeze urgent echipa de funcţionari cu care a lucrat la redactare, fără a mai cere diversionist rapoarte de la Servicii. Între timp, Băsescu e bine să se abţină de la alte comentarii.
Dacă e în continuare convins de utilitatea şi fezabilitatea proiectului, guvernul trebuie să publice parametrii săi, ceea ce până acum nu a făcut. Aşteptăm materiale de prezentare în Powerpoint cu balonaşe, cum au făcut când au avut interes (la bugetul de stat, programul de investiţii strategice etc.), care să explice cum s-au estimat beneficiile economice, costurile de mediu, numărul de locuri de muncă, nivelul redevenţelor şi al altor taxe, comparaţia acestora cu cele din alte ţări etc. Nu e normal ca presa şi analiştii privaţi să fie nevoiţi să facă singuri munca guvernului de a documenta proiectul, în vreme ce premierul şi miniştrii care se presupune că şi-l asumă adoptă o ambiguitate studiată.
Evident, guvernul va desecretiza licenţa de exploatare pentru Roşia Montană, va adera la EITI (Extractive Industries Transparency Initiative) şi va aplica standardele sale în acest proiect şi altele similare. Altfel „dezbaterile“ sunt o pierdere de vreme, atât în rândul publicului, cât şi în comisia parlamentară specială: vehiculare amatoristă de clişee, zvonuri şi retorică demagogică, pro sau contra.
Foarte important, răspunderea va fi luată din sarcina ministrului Dan Şova, în jurul căruia s-au adunat deja prea multe coincidenţe de promovare a unor proiecte de investiţii cărora celebra rudă apropiată a sa le-a oferit, în trecut, consultanţă privată. Sigur, după cum ni s-a spus la Bechtel, totul e o nefericită coincidenţă – dar haide să le evităm. De proiect se va ocupa un departament adecvat din Ministerul Economiei, care de aceea există.
De partea cealaltă, RMGC va accepta desecretizarea datelor din licenţa de exploatare ce nu vizează tehnologii patentate sau alte asemenea; nivelul taxelor şi redevenţelor în mod sigur nu se încadrează aici. De fapt, ar putea să le publice chiar ei. Şi nu doar RMGC: alte companii din industria extractivă, începând cu Chevron, Exxon şi OMV-Petrom, ar face bine să ceară guvernului să adere împreună la standardele EITI. Asta înseamnă că statele şi firmele se angajează să transparentizeze voluntar plăţile şi încasările bugetare din industrie (taxe, impozite, redevenţe, dividende încasate de stat etc.) într-un raport comun și auditat independent, astfel încât cifrele să fie verificabile din ambele surse. EFOR, membru al Open Government Partnership, se oferă să le redacteze documentele necesare de aderare la un preţ mult mai mic decât consultanţii menţionaţi: anume zero.
E o mare eroare ce fac azi Chevron, dar și alte companii (ca Petrom, care poate avea la anul un nou regim de impozitare): anume, aşteaptă în tăcere să treacă valul. De pildă, Chevron continuă programele autiste de CSR (cumpără o ambulanţă sau împarte tricouri sătenilor) ce vor sfârşi prin a irita şi mai mult opinia publică, părând o tentativă ieftină de mituire a localnicilor: un fiasco de PR. Nici chiar într-o ţară cu pungi de sărăcie ca România nu mai poţi cumpăra cu maieuri gratis bunăvoinţa tuturor oamenilor, ca să-ţi duci proiectul cum vrei tu. Ci trebuie, ca multinaţională, să te alături presiunilor pentru transparenţă şi bună guvernare. Majoritatea celor din stradă de asta au ieşit, nu pentru că ar fi extremişti anti-business.
Cu alte cuvinte, RMGC, Chevron şi ceilalţi ar face bine să urmeze sfatul propriilor diplomaţi, care i-au avertizat încă de anul trecut că e cazul să publice din proprie iniţiativă licențele și contractele de concesiune, atunci când ieșise balamucul cu postarea trunchiată a documentelor pe website de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Dacă actualul scandal va escalada şi se va ajunge în urma presiunii publice la moratoriu pe gazele de şist, peste noapte, fără analiză serioasă de impact, nu doar guvernanţii vor fi blamabili de amatorism şi laşitate, ci şi companiile. Cu cât e ţara mai coruptă, cu atât trebuie ele să fie modele de bună guvernare, înaintea clasei politice. Altminteri, delăsarea și CSR-ul irelevant se vor întoarce împotriva lor și n-ar fi exclus să avem în curând un adevărat curent anticapitalist, anticorporatist, antiinvestiții străine, antipiață liberă, mai ales că la anul avem iar alegeri. Până acum, cu tot scandalul şi problemele, aşa ceva nu am avut.
* SORIN IONIŢĂ este analist de politici publice ExpertForum (EFOR).
