De același autor
Iadul, spunea Thomas Hobbes, este adevarul vazut prea tarziu; sa supravietuiesti inseamna sa detectezi minciuna la timp. In Romania, dupa 16 ani, cat ne-a trebuit ca sa deschidem dosarele Securitatii, poate ca nu e inca prea tarziu. Desi, dupa cum se arata lucrurile, ragaz prea mult nu mai aveam, de unde si atmosfera de purgatoriu zilele astea. Cine mai are vreun dubiu ca deconspirarea trebuia facuta, sa procedeze asa cum fac si eu cand vreau sa imi dau seama daca o propunere este buna sau proasta: ma uit cine este contra si in functie de asta ma orientez.
Or, cine s-a pus pana acum contra deconspirarii au fost urmatorii: PSD, pe toate caile, dar in special in comisii parlamentare; PRM, al carui lider a chemat din nou securistii ramasi pe liber sa i se alature (inutil, as zice, fiindca dupa atatia ani doar un securist batut in cap nu si-a facut un rost in viata sau nu si-a gasit locul in politica daca avea chef); serviciile secrete pe stil nou si oamenii apropiati lor, precum fostul sef al CNSAS, Onisoru, care au stat cu piciorul pe furtunul cu dosare, tergiversand procesul cat s-a putut (apropo, aflu ca Onisoru a fost recuperat la Institutul pentru Studiul Totalitarismului, o abureala sulfuroasa, iliesciana, care adaposteste personaje ca Razvan Theodorescu, Gheorghe Buzatu, Ilie Badescu, Emil Tocaci, toti platiti din banii dvs.); diversi trepadusi din presa, dintre care unii s-au autodenuntat intre timp ca turnatori, altii inca nu, dar care ori de cate ori s-a pus problema sa se ia o decizie majora - reforma in justitie, anticoruptie, respectarea angajamentelor NATO - au sarit cu lamentari, catastrofisme si tavaleala in noroi. In fine, ultimul pe lista ca de obicei, Ion Iliescu, care alaltaieri ne-a impartasit convingerea sa ca desecretizarea dosarelor nu e buna, discreditand clasa politica.
Ei, nu mai spune, adica discreditare e cand afla si barbatul ce stie tot satul? Daca asta este echipa din coltul rosu, pe mine sa ma puneti atunci neaparat in coltul celalalt, indiferent cine o mai fi pe acolo. Asa cum pana nu demult eram celebri ca tara cu coruptie, dar fara corupti, acum vad ca devenim tara plina de spionita (cea mai extinsa retea de colaboratori ai Securitatii din Europa de Est), dar fara spioni. Informatorii romani au fost ba eroi ai luptei antiteroriste avant la lettre, ba patrioti ai economiei nationale, ori, in cel mai rau caz, insi abili care au subminat Securitatea pe dinauntru, semnand angajamente doar ca sa dea teapa securistilor ulterior, prin taceri subversive.
De aceea, ca sa le recunoastem meritele pe nedrept uitate, propun instituirea Ordinului "Turnatorul Patriot" (OTP), cu toate gradele (scuzati de expresie) cuvenite: de Onoare, pentru cine si-a vorbit de bine colegii si vecinii, propulsandu-i astfel in cariera, iar dupa ‘89 a fost atat de modest incat nici nu le-a spus; Cavaler, pentru cine si-a pus pieptul pavaza la hotar, aparand tara de rusi, arabi, americani, greci, tatari si alti alogeni; Cavaler cu frunze de stejar, pentru oamenii diviziei antiiredentiste a Securitatii, care spionau periculoasa comunitate maghiara din Romania, cu sprijinul activ al unei bune parti a ei; in fine, Mare Comandor, pentru baietii subtiri in costum care invarteau afacerile cu valuta, petrol sau armament ale lui Ceausescu, in interesul prosperitatii natiunii, care, nu-i asa, sporea continuu inainte de revolutie.
Iar ca sa stim de unde sa-i luam pe toti acesti premianti, SAR a facut saptamana trecuta o propunere simpla si logica: publicarea intregii liste de informatori ai Securitatii romane. Ceea ce nu inseamna ca automat toti au facut politie politica: CNSAS ramane sa judece in continuare dupa lege fiecare caz in parte si sa dea verdicte. Dar lista in sine, fara vreo intentie de blam atasata, n-ar trebui sa supere pe nimeni. In primul rand, pentru ca n-are ce sa li se intample rau. Dimpotriva: distinsul avocat, senator, fost persecutat si multe altele, Frunda György, argumenta recent ca nici macar demnitarii care au dat declaratii oficiale ca n-au avut treaba cu Securitatea, mintind, nu pot fi trasi la raspundere. Ca asa e la noi, falsul in acte pedepsindu-se doar la functionarii din primarii de comuna, nu la parlamentari. Bine era sa ne fi livrat d-l Frunda aceasta opinie experta dinainte, sa nu ne mai chinuim atata sa facem legea, nu acuma, cand se apropie funia chiar de parul dumnealui.
In al doilea rand, iata ca scapam si de spaima ca dosarele ar fi manipulate impotriva opozitiei. In loc sa ne pomenim cu conducerea PSD si PRM pe lista, asa cum se temeau cei care il acuzau pe Basescu de conspiratie, avem in schimb un adevarat festival securistic PNL-PD, asezonat cu ceva verdeata UDMR-ista. Scandalul in care e implicata Mona Musca, o apropiata a presedintelui, n-are cum sa-i cada bine acestuia, chiar daca se va delimita la un moment dat de ea. Marele secret al Securitatii si mostenitorilor ei consta de fapt in aceea ca, fiind institutii modelate dupa comunismul ceausist - adica nu birocratie ca in RDG, ci clanuri feudale, clientelism, nepotism, mica ciupeala, imbinarea spionajului la serviciu cu bisnita personala facuta pe alaturi, ca in tarile arabe cu care ne-am avut atat de bine - nu sunt in stare sa conceapa si sa execute operatiuni complexe presupunand coordonare si precizie. Diversiuni improvizate, zvonuri, amenintari sau corupere de oameni - asta da, a functionat dintotdeauna.
Dar a construi scheme grandioase care sa ramana secrete, sau a filtra sistematic milioane de documente, cere o capacitate de management pe care Securitatea nu o avea, si nici SRI nu o are (de aceea refuza el sa predea cheile arhivei). La fel, fuga lui Hayssam tradeaza, cred eu, prostie institutionala, delasare si eventual pesches la nivel individual, nu conspiratie de stat. Nu exista cale mai buna de a scapa de acest trecut decat a face publice retelele de smecherasi care formau marea familie a Securitatii inainte de ‘89. Faptul ca Iliescu se opune e semn sigur ca ideea e buna, daca e sa judecam dupa toate celelalte idei la care s-a pus el de-a curmezisul in ultimii 16 ani.
