De același autor
Traditional, politica externa rusa a pendulat între Vest si Est, iar imaginea vulturului imperial care priveste în ambele directii este exemplificativa în acest sens. Pe parcursul istoriei, atunci cand Rusia înregistra înfrangeri militare si diplomatice dureroase pe directia vestica, aceasta prefera sa se retraga, canalizand în acelasi timp resursele si energiile caracteristice marii puteri la est de granitele sale. Se pare ca în prezent suntem martorii unui nou "capitol estic" în politica externa rusa. Accentuarea tendintelor politico-militare si economice în actiunile Kremlinului deja vizibile în 2005, culminate cu recenta vizita oficiala a presedintelui Putin în China întaresc aceasta supozitie, confirmand si tiparul istoric descris anterior.
Dupa o scurta "luna de miere" generata de reactia cooperanta a Rusiei dupa 11 septembrie 2001, relatiile dintre Rusia si Occident s-au racit treptat, ajungand în faza "dezamagirii pragmatice" care presupune cooperarea selectiva si reciproc avantajoasa în domenii de interes comun, dar si competitie acerba vizibila în special în spatiul CSI. O serie de crize în relatiile cu Occidentul si esecuri de proportii ale diplomatiei ruse în spatiul ex-sovietic au determinat reorientarea politicii externe ruse. Astfel, ca la începutul anului 2005, Kremlinul, dupa o reevaluare agendei sale externe, se orienteaza catre Est pentru alinarea orgoliului sau ranit si gasirea întelegerii si sprijinului pentru actiunile sale pe plan international. În aceste circumstante, rolul Chinei în politica externa rusa sporeste considerabil, iar parteneriatul sino-rus capata noi dimensiuni. In acelasi timp, Beijingul, îngrijorat pe de o parte de apropierea în 2001-2002 a Moscovei fata de Washington si de desfasurarea fortelor americane în Asia Centrala, dar si interesat, pe de alta parte, de tehnologiile si resursele naturale ale Rusiei, a acceptat imediat oferta Kremlinului.
Spre deosebire de precedentul "moment estic" din perioada 1996-1999, initiat de ministrul de Externe de atunci, Evghenii Primakov, care a fost mai mult un exercitiu emotional, simplist si cu tenta pronuntat agresiva la adresa Occidentului, abordarea presedintelui Putin este mult mai nuantata, complexa, cat se poate de pragmatica. Indubitabil, actuala orientare estica a Kremlinului pastreaza elemente retorice, dar acestea nu reprezinta rabufniri nervoase de moment, ci mai degraba articularea chibzuita a mesajului adresat Occidentului. Dar, pe langa exercitiul de imagine pe scena internationala, Moscova urmareste în cadrul parteneriatului sino-rus mai mult obiective politico-diplomatice si economice.
Un partener diplomatic comod
Pentru Putin, Beijingul reprezinta un partener diplomatic comod, care nu critica Rusia pentru devierile de la procesul democratic, guvernarea proasta în Caucazul de Nord sau agresivitatea sporita în relatiile cu republicile ex-sovietice. Mai mult de atat, vecinul estic împartaseste cu Moscova viziunea unei lumi multipolare si sustine interpretarea conservatoare a principiului suveranitatii în relatii internationale. Aceasta unanimitate de opinii face ca Rusia în tandem cu China sa raspunda criticilor care vizeaza situatia lor interna, dar si sa faca front comun în Consiliul de Securitate al ONU sau in alte foruri internationale sau regionale pe probleme diplomatice de importanta majora. În acest sens, poate fi mentionata recunoasterea de ambele parti a suveranitatii Beijingului asupra Tibetului si a Moscovei asupra Ceceniei, precum si denuntarea imixtiunii Occidentului sub pretextul drepturilor omului în afacerile lor interne. De asemenea, în timp ce declaratia comuna ruso-chineza cu privire la ordinea mondiala în secolul XXI din vara anului 2005 promoveaza o viziunea unei lumi multipolare, ca o alternativa la unipolaritatea Statelor Unite, declaratia comuna din martie 2006 demonstreaza unanimitatea si coordonarea pozitiilor celor doi pe problema dosarului iranian sau a procesului de pace din Orientul Mijlociu.
Astfel, în comparatie cu multipolarismul agresiv a lui Primakov, conducerea de la Kremlin, fara a critica deschis preponderenta Statelor Unite în sistemul international, trimite semnalul ca, în tandem cu China, Rusia poate spori costurile actiunilor diplomatice ale Washingtonului, dar în acelasi timp este dispusa la cooperare punctuala cu Occidentul în schimbul unor avantaje tangibile. In contextul recentei vizite a ministrului de Externe Serghei Lavrov la Washington, multi comentatori rusi au afirmat ca o atitudine mai cooperanta a Moscovei pe dosarul iranian poate fi obtinuta în schimbul ridicarii Amendamentului Jackson-Vanik si a statutului de membru în OMC, Statele Unite fiind cel mai important stat cu care Rusia înca nu a semnat protocolul de aderare necesar.
Prin revigorarea parteneriatului cu China, Kremlinul urmareste apararea pozitiilor sale în spatiul ex-sovietic, în special în Asia Centrala. Moscova considera ca amenintarea terorista în Afganistan a fost neutralizata, iar trupele americane ar trebui sa paraseasca Uzbekistan, Kargastan si Tadjikistan, spatiul vital pentru interesele Rusiei. Prin urmare, Moscova favorizeaza dezvoltarea în tandem cu Beijing a structurii regionale de securitate Organizatia de Cooperare de la Shanghai (OCS) ca o contrapondere la initiativele regionale a Statelor Unite. Astfel, în cadrul ultimului summit la initiativa Rusiei si Chinei, în declaratia finala a fost introdus pasajul în care se pune sub semnul întrebarii necesitatea stationarii trupelor americane în zona, dar se si afirma capacitatea statelor membre a OCS de a asigura securitatea în Asia Centrala. Faptul ca acele state capabile de furnizarea securitatii în zona sunt Rusia si China s-a dorit a fi confirmat prin exercitiul militar comun de proportii organizat în vara anului 2005. Desi numit de ambele parti unul "antiterorist", realitatea de pe teren si amploarea acestuia au demonstrat ca Moscova si Beijingul au urmarit o demonstratie de forta care ar trebui sa trimita un semnal clar Statelor Unite si Japoniei cu privire la potenta conventionala militara sino-rusa.
Parteneriatul comercial
Sub aspect economic, Kremlinul vede în China un important partener comercial, o piata imensa de desfacere pentru resursele sale energetice, armament si alte echipamente, dar si un investitor semnificativ pentru economia rusa. In 2005 China a devenit printre cei mai mari cumparatori de armament si tehnologii militare ruse. In urma contractelor semnate, Rusia a încasat 1,5 miliarde de dolari pentru 6 submarine clasa kilo, 1,2 miliarde de dolari pentru avioane militare de transport II-76 MD si tankerii de realimentare în aer IL-78, la acestea adaugandu-se vanzarea licentei pentru productia avioanelor SU-27, precum si livrarea unui numar de elicoptere MI-8 si MI-17. Pentru satisfacerea cererii economiei chineze în materie prima, Rusia a sporit exporturile masei lemnoase, mineralelor feroase si petrolului catre gigantul în devenire din Est, volumul comertului între cele doua tari ajungand la suma record de 30 miliarde de dolari în 2005.
Cat priveste sectorul energetic, în cadrul ultimei vizite a presedintelui Putin în China, conducatorii Gazprom, RAO ES si Rosneft au semnat cu omologii lor chinezi contracte care prevad constructia a doua conducte de gaze, a ramificatiei petroliere catre China de la conducta din Siberia spre Pacific si a centralelor hidroelectrice, investitiile în aceste proiecte depasind 20 miliarde de dolari. De asemenea, China intentioneaza în urmatorii 20 de ani sa construiasca 40 de centrale nucleare, iar Rusia spera sa fie partener preferential al Beijingului în sfera cooperarii nucleare. In viziunea lui Putin, investitiile chineze în Rusia sunt binevenite, acesta îndemnand la diverse întalniri cu businessmani chinezi, care sa extinda afacerile în Rusia. In 2005, partea chineza, prin intermediul bancilor de stat, a acordat un credit de 6 miliarde de dolari cu ajutorul caruia Rosneft a preluat controlul asupra unitatii de baza a Ykos-ului Yuganskneftgaz. În schimb, în cadrul vizitei din martie 2006, s-a convenit crearea unui joint venture între Rosneft si CNPC (Compania Nationala Petroliera Chineza) în vederea exploatarii comune a resurselor energetice pe teritoriul rus. De asemenea, Banca de Dezvoltare a Chinei a semnat acordul cu banca rusa de stat Vneshekonombank si guvernul cecen reprezentat de presedintele Alu Alhanov, acord prin care se angajeaza sa investeasca în proiecte de infrastructura, reconstructia locuintelor si industria de prelucrare a titeiului din Cecenia.
Astfel, prin desfasurarea proiectelor de cooperare economica cu , Kremlinul, pe langa înregistrarea profiturilor, urmareste dezvoltarea, modernizarea si integrarea Siberiei si Orientului Îndepartat în circuitul economic din Asia-Pacific. Livrari de armament sunt mesaje cat se poate de clare catre alte mari puteri ca Rusia poate influenta echilibrul fragil de putere din Asia, în special în raporturile dintre si Japonia sau si . De asemenea, la fel ca si în cazul aspectelor diplomatice, intensificarea raporturilor economice cu
În final, se poate remarca ca noul "capitol estic" în politica externa rusa nu este un simplu joc cu suma nula, adica parteneriatul cu Beijing exclude orice cooperare sau interactiune cu Occidentul. Mai degraba, cursul ales de pesedintele Putin reflecta concluziile elitei politice cu privire la imposibilitatea integrarii Rusiei în Occidentul institutionalizat, imperativele prezervarii identitatii de mare putere si, prin urmare, necesitatea diversificarii optiunilor geostrategice si geoeconomice în vederea mentinerii în liga superioara a marilor puteri. Ca sa folosim limbajul pragmatic atat de îndragit de Vladimir Putin, cooperarea Moscovei pe arena internationala este conditionata de caracterul reciproc avantajos al acestor raporturi si respectarea suveranitatii Rusiei. In viziunea Kremlinului, China satisface pe deplin cele doua criterii si, prin urmare, este un partener ideal pentru Rusia în jocul mondial de putere.
(Subtitlurile apartin redactiei)
