De același autor
Trebuie sa spunem din capul locului ca nu isi au locul comentariile apocaliptice de genul « sfarsitul Europei », « catastrofa », « prabusire » etc.
Iesirea Marii Britanii din institutiile comunitare nu inseamna sfarsitul proiectului european. Este bine sa precizam ca este vorba de o iesire din institutii si nicidecum din geografia economica europeana. Acest lucru este imposibil. Intre Marea Britanie si Europa continentala legaturile sunt prea profunde pentru a putea fi sterse. Brexitul nu va reprezenta un eveniment economic major, iar tratatul care va fi negociat intre UE si Marea Britanie va avea grija sa protejeze interesele ambelor parti. Nimeni nu are interes ca schimburile comerciale germano-britanice (89 de miliarde de euro pe an), franco-britanice (62 de miliarde), italo-britanice (33 de miliarde) sa fie perturbate in vreun fel. Dupa cum, nu exista interesul unui razboi intre piata financiara londoneza si cea de la Frankfurt. Orice incercare de a face din Frankfurt placa turnanta a finantei europene ar determina Londra sa joace cartea paradisului fiscal, iar acest lucru nu este de dorit de niciuna dintre parti. De asemenea, nu va exista pericolul ca cei 300.000 de francezi care muncesc pe piata britanica sa revina in Hexagon, dupa cum nici cei 159.000 de romani nu vor fi obligati sa isi caute de lucru in alta parte (desi este de asteptat ca politica de ajutoare sociale sa sufere modificari sensibile). Uniunea Europeana are experienta gestionarii unor relatii in spatiul economic comun european cu state nemembre : a se vedea cazurile Norvegiei, Elvetiei si Islandei. Aceste trei tari participa si la bugetul european!
Din punct de vedere geopolitic insa vor fi schimbari majore, chiar daca referendumul britanic nu afecteaza angajamantul european al Londrei in cadrul NATO (exista si alte anjamente britanice militare bilaterale incheiate cu tari de pe continent). Iesirea institutionala a Marii Britanii din UE va insemna cresterea ponderii cuplului franco-german si reducerea semnificativa a influentei americane. Prin intermediul Londrei, Statele Unite erau ceea ce bine numea Catherine Durandin « o mare putere europeana ». Acum, capacitatea de contrapondere fata de cuplul franco-german, adept al unei autonomii strategice europene si al normalizarii relatiilor cu Rusia, va fi considerabil diminuata.
Vom asista in viitorul apropiat la institutionalizarea Europei nucleului-dur ce va insemna un parlament al acestei zone, politici bugetare si fiscale comune si un superministru de finante. Probabil ca aceasta zona va cuprinde cele sase tari initial fondatoare ale UE, carora li se va alatura Austria, Finlanda, Danemarca, Suedia, Slovenia. Grupul de la Visegrad va reprezenta o anticamera ce va fi integrata pe masura ce datele economice o vor permite. In acest caz, rolul unor institutii ca BERD va creste considerabil in pilotarea acelor programe de reducere a decalajelor fata de centrul UE. In aceasta situatie, cu un rol sters din punct de vedere politic si cu a doua economie cea mai saraca din Uniune, Romania risca intrarea durabila intr-o zona gri si plafonarea dezvoltarii la un nivel mediu. Consecintele Brexitului se vor face simtite indeosebi la periferia uniunii, in state slab dezvoltate precum Romania si Bulgaria.
Efectul domino nu este posibil in UE intrucat nu orice tara isi poate permite o parasire institutionala a uniunii. Marea Britanie este una dintre putinele tari care se bucura de o reala autonomie economica (nu este membra a zonei euro, are o economie deschisa spre Commonwealth), diplomatica (membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU) si strategica (una dintre cele 5 mari puteri nucleare si una dintre cele mai moderne forte conventionale din lume si aliatul cel mai important al Statelor Unite).
