Orientul Mijlociu: o veche lume moare și nimic nu renaște...

Ne îndreptăm oare către noi protectorate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală?

Stefan Popescu 13.09.2016

De același autor

 

Niciodată în istoria sa densă, Orientul Mijlociu nu a fost traversat de crize atât de profunde. Parcă am avea în față o păpușă Matrioșka din care tot ies piese, iar acestea se multiplică la rândul lor. Desigur, dispariția orașelor-state sumeriene, pră­bușirea Imperiului Asirian, conflictul dintre hitiți și egip­teni, iar secole mai târziu re­tragerea Bizanțului, chiar pră­bușirea otomană și nașterea statelor arabe independente și a Israelului, în sfârșit, răz­boaiele israelo-arabe, care au presărat mare parte din se­colul XX, revoluția ayato­la­hi­lor din Iran și criza petrolului de la jumătatea anilor 1980 au fost momente de criză care au afectat întreaga regiune. Însă aceste episoade succesive ale istoriei nu au avut semnele dis­tructive ale celor de azi. Orientul Mijlociu evo­lua spre modernitate. Discursul președintelui Sadat în Knesset, urmat apoi de primul tratat israelo-arab dovedeau că lucrurile se pot schimba în bine, că istoria poate fi un ma­gister vitae, că așa-numitul „Orient com­pli­cat“ își poate juca rolul firesc de trait d’union între Europa, restul Asiei și Africa. Actualele co­nflicte din Irak și din Siria par însă a distruge din temelii în­treaga regiune. Ca niciodată, orașe ca Alepul sunt rase de pe fața pământului. Zone în­tregi ale Siriei și Irakului riscă să fie părăsite definitiv de po­pu­lație și să rămână un vast mor­man de ruine, iar re­giu­nea să își piardă pentru pri­ma dată în istorie rolul de răscruce de dru­muri. O lume veche moare și pe ruinele ei nu se întrevede nicio speranță de renaștere.

 

Peste rivalități locale, etnice și religioase, ie­șite la suprafață în urma falimentului re­gi­murilor naționaliste arabe de inspirație neo­marxistă și delegitimării unor regimuri mo­nar­hice din Golf, se suprapun interesele unor ac­tori regionali (Turcia, Iran, Israel, Arabia Saudită și Qatarul), dar și rivalitățile marilor pu­teri. Rusia pare că a preluat inițiativa stra­tegică, în timp ce Barack Obama riscă să in­tre în istorie ca președintele care a pierdut poziția de arbitru regional pentru Statele Uni­te ale Americii. Acordurile succesive ruso-ame­ricane aduc aminte de acordurile Sykes-Picot, semnate după primul război mondial între Paris și Londra. Ne îndreptăm oare către noi protectorate și mandate sau încercăm să reconstruim state și să reașezăm populațiile în matca lor naturală? Dintre marile puteri tra­diționale, numai Franța, fosta putere man­da­tară din Siria și Liban, încearcă să dea apa­rența că Europa unită mai poate juca un rol. Aceasta apare, mai degrabă, la acest ceas al istoriei, o victimă a crizelor Orientului Mij­lo­ciu: valurile de refugiați îi paralizează voința de a mai juca un rol într-o regiune consi­derată în trecut anexă a imperiilor coloniale francez și britanic.

 

Orientul Mijlociu a devenit însă epicentrul mon­dial al confruntării dintre marile curente ale Islamului sunnit, cele radicale și cele mo­derate, dar și epicentrul confruntării dintre Is­lamul radical și lumea occidentală. Aici, o miș­care teroristă transnațională (Statul Islamic) a reușit să își creeze o profunzime strategică în sensul clasic al termenului și să pornească Jihadul împotriva necredincioșilor. Riscul de con­tagiune către Turcia, Caucaz, Asia Cen­trală, dar și către „Islamul european“ face din rezolvarea crizelor din Orientul Mijlociu pro­blema strategică cea mai importantă a de­ceniului. Atât timp cât nu va fi rezolvată, nu se vor stinge nici conflictele care devastează Nordul Africii și zona subsahariană. În plus, ta­libanii pot renaște în Afganistan, iar isla­miștii pot prelua controlul Pakistanului.

 

În acest cadru sumbru a intervenit acordul Kerry-Lavrov din 10 septembrie, un pas im­portant, dar insuficient, dacă nu se vor pune lao­laltă și alte părți (locale și regionale) an­ga­jate în conflictul sirian.

 

Orientul Mijlociu este pe cale să devină doar o vastă tabla de şah - poziţiile ruse, poziţiile americane, locul Turciei, terenurile petrolifere, jocul Israelului, influenţa franceză, vânzările de armament, cotele pe vasta piaţă iraniană etc. – şi să îşi piardă definitiv diversitatea fecundă.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22