De același autor
Omul birourilor, coridoarelor, întalnirilor profesionale în care se vorbeste pasareste. De obicei, iesirile lui la rampa dau dureri de cap la distanta. Un stranut la Bruxelles face hapciu la Bucuresti.
Saptamana trecuta lucrurile - ca un facut - s-au întamplat la fel. Omul tine sa fie antipatic. E pe post de dus rece într-o tara care consuma putin sapun. Bine si asa, mai ales ca sunt 32-35 grade Celsius. Verheugen a tinut sa aminteasca un lucru uitat: “2007” nu este data propusa de UE, ci de Romania.
Asta vrea sa însemne ca Bruxelles nu si-a luat nici o obligatie, dar ca Romania si-a asumat anumite termene. Asa se face ca la Atena nici nu suntem amintiti, cum eram la Copenhaga. Ne priveste cand îndeplinim standardele. E o chestiune strict interna. Vrem bine, nu vrem bine !
Degeaba stam ca niste caini la bariera, doar-doar se ridica si trecem si noi. E posibil ca un summit tip Atena sa nu mai existe prea curand. S-ar putea ca UE sa prefere accederea candidatilor bucata cu bucata.
Daca acest scenariu s-ar adeveri, atunci vom intra la Sfantu’ Asteapta, numai dupa ce tranzitia de la comunism la capitalism în Romania se va fi incheiat. Undeva, adica, prin 2015-2020.
In ultimii ani s-au intamplat niste evenimnte care au jucat in favoarea Romaniei, o tara ce parea uitata de ea insasi, intai de toate. Criza din Kosovo ne-a dus la Helsinki si ne-a permis sa intram pe traseul UE, chiar daca performantele regimului din 1996-2000 erau modeste. Atentatele de la 11 septembrie si razboiul din Irak iar ne-au împins pe pozitii nesperate pe plan diplomatic.
Am impresia ca si pentru 2007 strategi improvizati spera sa se întample o minune. Diplomatia, oricat de bine ar fi lucrata, nu tine loc de reforme. Norocul nu te serveste la nesfarsit. Trebuie sa pui si tu ceva de la tine. Si aici stam cel mai prost. Toamna trecuta, agitatia cu organizarea de alegeri anticipate voia sa spuna ca guvernul si-a epuizat resursele.
Planurile sale erau facute numai pentru doi ani. Pentru un blitzkrieg. Dupa Praga, ar fi trebuit alta configuratie parlamentara, alt guvern, care sa mearga pana în 2007, care ar fi avut mandat, care s-ar fi sfarsit în 2007 cu intrarea Romaniei in UE. Ideea a cazut în groapa dintre Cotroceni si Victoria.
Guvernul a trebuit sa recupereze, sa se adapteze din mers de la o cursa pe distanta medie la una pe distanta lunga. Si nu doar pana în 2004-2005, ci pana în 2008, data fiind slabiciunea cronica a opozitiei. Lucrurile, asadar, s-au complicat.
A lua masurile cerute de Bruxelles înseamna a duce o politica împotriva electoratului propriu si a propriei retele de interese. Romania nu poate supravietui în afara UE. Voturile insa se castiga acasa. De cine sa asculti? De UE, care cere reforme mai radicale, mai decise, intr-un spirit capitalist mai pronuntat? Sau de o populatie exasperata, care abia asteapta alegerile pentru a-si spune pasurile? Ea are traditia votului negativ, asa ca nu îi va fi greu deloc, daca degradarea standardului de viata continua, sa tranteasca partidul de guvernamant.
PSD, bineînteles, are intentia sa castige alegerile. Prioritatea lui absoluta este aceasta. Dar cu ce resurse sa satisfaci cererile populatiei, de vreme ce sunt epuizate? Solutia: lucrurile pot fi tergiversate daca sunt insotite de campanii de propaganda. Bruxelles poate sa mai astepte.
Eventual, daca PSD castiga in 2004-2005, ar putea, cu un program tip terapie de soc, sa faca ce nu au facut cateva guverne de stanga si centru-dreapta. Dar va fi destul timp ca intre 2005-2007 sa se ia aceste masuri? Va fi atunci mai dornic partidul de guvernamant sa riste mai mult decat azi? De ce?
Oricum, nimeni nu va lua masuri nepopulare înainte de alegeri. Or, integrarea noastra în UE cere masuri procapitaliste energice, care ar provoca foarte multe nemultumiri, adica pierderi de voturi. Si nu doar printre cei multi si oropsiti, care ar trece în somaj, dar si în clasa mijlocie, in retelele de interese, printre cei care traiesc jumate-jumate, cu o parte din afaceri în comunism, tragand mari foloase din proprietatea de stat, economia neagra, mafiotizata; iar cu cealalta, ca niste burghezi cinstiti, privatizati, acumuland mari averi.
Ei sunt osatura puterii, locul unde s-au acumulat bani, influenta, control, adica: putere. Daca acestia ar fi contrariati prin masuri care sa le restranga marja de manevra, ar putea sa ofere ce au acumulat (bani, putere) altor grupari politice. Liberalii sunt dupa colt si cresc constant in sondaje. Ar fi o carte de jucat pentru 2004-2005.
Va risca Adrian Nastase si echipa lui sa plateasca un pret politic atat de mare? Nici unul din guverne nu a facut-o pana acum. Tot ce va incerca, daca vrea sa supravietuiasca politic, este sa temporizeze. Bruxelles poate sa mai astepte. Pana atunci suntem preocupati, nu-i asa, de încheierea negocierilor cu UE pana la sfarsitul anului 2004, dar mai curand la mijlocul lui 2005.
Adica dupa alegeri. Implementarea celor semnate va fi alta chestiune, separata si extrem de dificila. Vom astepta miliardul de euro in 2006 etc. Si asa poate vom reusi, conform scenariului, sa fim în 2007 cu lectiile facute. Ma îndoiesc însa ca acest scenariu e realizabil. Timpul e cumva împotriva noastra. Intervalul e scurt in sine, si îl mai scurteaza si Bucurestiul din calcule electorale.
O fi Bruxelles cel mai puternic reformator din Romania, dar sunt destule forte aici care doresc sa mai astepte în sud-estul Europei într-un profitabil semicapitalism-semicomunism. Iar “masele”, dragele de ele, s-au resemnat într-o reverie care pare sa nu se mai sfarseasca. Varza de Bruxelles nu se vinde bine la Bucuresti.
