De același autor
De o vreme, d-l Liviu Rotman ma monitorizeaza urat si, cum era firesc, i-am raspuns in acelasi stil. Asa s-a ajuns la o polemica, cred, neadecvata, in care fiecare dintre noi a vrut, cum spune o expresie populara, sa-si arate muschii.
In cele cinci decenii de truda jurnalistica am asistat la multe confruntari polemice, dar putine au avut gradul paroxistic de fata si in care au fost folosite atatea insulte. Renunt deliberat de a mai continua, am mai facut-o odata, dar d-l Liviu Rotman a reluat atacurile la adresa mea si a publicatiei Ziua, al carui redactor sunt si, unde?, tocmai in tara ai carei cetateni suntem amandoi, in Israel. In urma cu vreo doua saptamani, la Simpozionul Moses Gaster, care a avut loc la Tel Aviv, d-l Liviu Rotman a afirmat tam-nisam, fara nici o legatura cu tema discutata, ca aduc prejudicii imaginii Federatiei Comunitatilor Evreilor din Romania in articolele publicate in ziarul Ziua. Aceste acuzatii erau formulate in sediul Institutului Cultural Roman din Tel Aviv. Am reactionat fara masura in ziarul Ziua, dupa care a urmat reactia fara masura a d-lui Liviu Rotman in publicatia 22. Marturisesc, regret ca s-a ajuns la o asemenea situatie.
As dori sa fac cateva clarificari:
Intr-o corespondenta trimisa de la Ierusalim ziarului Ziua, am prezentat controversa starnita de publicarea de catre editura Hasefer a cartii despre Transnistria in anii Holocaustului de catre cercetatorul israelian Jean Ancel. Aminteam despre opiniile critice ale responsabililor editurii, domnii Zigu Ornea si, ulterior, Al Singer, in legatura cu unele fragmente din carte, si despre refuzul autorului sa faca anumite schimbari. Nu am luat apararea si nici nu am condamnat pe vreuna dintre parti, nu am emis vreo judecata de valoare asupra cartii lui Jean Ancel, am relatat povestea strict jurnalistic. Nici nu am avut nici un rol in amanarea tiparirii cartii si ulterior a publicarii in versiunea ei originala. Nici acuzatia ca as fi denigrat lucrarea lui Ancel nu e adevarata, de altfel am scris de cateva ori ca d-l Jean Ancel este cel mai important si mai valoros cercetator al istoriei Holocaustului din Romania.
2. Despre o alta carte a lui Jean Ancel, pentru care, de asemenea, am avut cuvinte de lauda, e vorba de Pogromul de la Iasi din 1941, am scris subliniind ca teza dupa care maresalul Ion Antonescu ar fi conceput si ordonat declansarea Pogromului este fortata. Controversa istorica in care e posibil sa gresesc, dar care nu indreptateste pe nimeni sa ma califice drept "Corneliu Vadim Tudor al evreimii-romane". Nimeni nu poate sa se erijeze in posesorul adevarului absolut, mai ales in domeniul istoriei recente.
3. D-l Rotman ma acuza ca in lucrarea mea Istoria Holocaustului din Romania. Transnistria. Transilvania de Nord as fi emis teoria negationista a "Holo caustului asimetric". Nu e locul acum sa detaliez, eu insumi, supravietuitor al Holocaustului, am fost pus in situatia sa meditez de ce parte din familia mea a murit in Transnistria si in Trasilvania de Nord, iar eu si restul familiei, aidoma aproape intregii populatii evreiesti din Vechiul Regat, am ramas in viata. Atunci am observat ca altfel s-a manifestat Holocaustul in Transnistria si altfel in Muntenia, Moldova, Transilvania de Sud, Banat si Dobrogea. Ca sa nu mai vorbesc de Transilvania de Nord, ocupata de fascistii maghiari. O asimetrie batatoare la ochi, pe care istoricii cred ca ar trebui s-o analizeze atunci cand scriu despre istoria Holocaustului din Romania. E ceea ce a incercat subsemnatul, cu putinele mijloace de cercetare istorica care-i stau la indemana, pentru ca niciodata nu m-am prezentat altfel decat drept un ziarist impatimit de tainele istoriei.
4. Nici acuzatiile ce mi se aduc ca as arunca cu noroi in imaginea Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania nu sunt la locul lor. Ele s-au concertat abia dupa ce am publicat in ziarul Ziua cateva articole privind incompatibilitatea prezentei fostului colonel activ al odioasei Securitati Iulian Sorin in fruntea evreimii romane. Am cerut alegeri noi si am fost bucuros, ca evreu, ca, dupa multe tergiversari, in sfarsit au avut loc alegeri, consfintind un nou presedinte in fruntea FCER. Spre surpriza mea, fostul colonel de Securitate a fost pastrat in organigrama FCER, devenind consilierul noului presedinte. Bineinteles ca am scris si despre aceasta absurditate. Astfel am devenit "omul care arunca cu noroi in FCER".
5. In articolul publicat in revista 22, d-l Liviu Rotman se refera la un soi de delict jurnalistic pe care l-as fi infaptuit fata de profesorul din Ierusalim Moshe Idel. Iata despre ce este vorba: intr-un articol publicat in Ziua am prezentat scandalul provocat de actiunea unui grup de intelectuali israelieni de origine romana care l-au impiedicat pe Mircea Eliade, in anii ‘60, sa participe la un simpozion de istoria religiilor la Universitatea Ebraica din Ierusalim, unde fusese invitat de prietenul sau, profesorul Ghershom Scholem. In introducerea articolului publicat in Ziua (intitulat Din culisele divortului dintre Mircea Eliade si evrei), am elogiat prezenta profesorului Moshe Idel, cel mai important cercetator din lume al Cabalei, la Congresul de istorie a religiilor care avea loc la Bucuresti. Am citat gresit spusele profesorului israelian, atribuindu-i vorbele precum ca Mircea Eliade ar fi avut o preocupare constanta pentru fenomenul religios iudaic. Intr-un ziar israelian de limba romana, Moshe Idel a dezmintit acest lucru, subliniind ca interesul initial, din tinerete, al lui Mircea Eliade pentru iudaism s-a diminuat cu vremea. Personal socot ca nu asa stau lucrurile, ca Mircea Eliade a fost interesat de religia si miturile ebraice pe intregul parcurs al vietii sale, dar asta nu are acum relevanta. D-l Rotman acuza Ziua ca a refuzat sa publice replica prof. Moshe Idel, ceea ce nu e adevarat. D-l Adrian Patrusca, redactorul sef al Ziua, m-a asigurat ca o asemenea replica, daca ar fi sosit la redactia ziarului, nu e de conceput ca nu ar fi fost publicata. De amintit in acest sens dreptul la replica al d-lui Liviu Rotman, la adresa unui articol publicat de subsemnatul, care a fost publicat de Ziua fara sa i se ceara autorului sa faca vreo modificare.
Va multumesc.
22 decembrie 2006
