De același autor
PNL „a pus punct” USL printr-o rezoluție – ultima soluție: înc-o rezoluție! - care constată dispariția acesteia. Ultima zi de existență a USL a fost zbuciumată, ca orice final. În Parlament liberalul Scutaru și-a luat adio de la dl. Zgonea până când acesta i-a tăiat microfonul, PSD își căuta consolarea în brațele primitoare dar costisitoare ale UDMR iar dl. Ilie Socru răsucea cuțitul în rană: „avem protocol cu UDMR, avem majoritate și singuri iar Crin să-și dea demisia de onoare dacă se rupe USL”.
Atunci ar trebui să demisioneze și Ponta căci a ajuns premier tot pe baza răposatei USL. Asta cere și dl. Antonescu. Fiecare râvnește la demisia altuia. Ca și Ponta, Crin a refuzat: „nu iau lecții de onoare de la Ilie Sârbu, cine vrea o schimbare o poate face”. O s-o și facă. Între timp liberalii dădeau detalii despre umilințele îndurate în USL: „eram manta de vreme rea, eram a cincea roată la căruță”. Zici c-au fost în Siberia, săracii.
Nici dl. Ponta n-a suportat ușor despărțirea: rămas singur cu doi minori (UNPR și PC) și fără siguranța zilei de mâine în Parlament, premierul a ieșit la tv cu o oră înaintea deznodământului (ca să fie sigur că nu-l mai poate schimba) adresând cu voce tremurătoare și lacrimi de crocodil „un ultim apel” către liberali: „nu plecați, stați să luptăm cu Băsescu, avem un bilanț împreună, îl vreau pe Johannis ministru, vin cu mâna întinsă”. S'il vous plait! Cu tot plânsul, Ponta n-a vorbit de Johannis vicepremier. De fapt, se adresa „poporului USL” victimizându-se ca un contratenor la Eurovision: nu-ți pare rău când vezi ce plâng? Crin a recunoscut că interpretarea „a fost foarte tare”. Și eu regret USL dar mă stăpânesc să nu plâng, a zis Crin. De fapt, era surescitat, chiar vesel.
După ce-a anunțat retragerea PNL de la guvernare – bietul Johannis iar a încasat-o -, Crin a făcut risipă de bancuri, glume și ironii ieftine, sub genericul: „tot răul spre bine”. L-a comparat pe Daniel Constantin cu Ianukovici iar pe Ponta l-a suspectat că „gândește guvernul ca o școală de corecție sau hotel”, că „mănâncă mult” până „răstoarnă farfuria” și are pretenția să știe cu cine se întâlnesc partenerii: „uite că dacă sunt al dracului pot să mă întâlnesc de-o sută de ori pe zi cu Băsescu fără să informez pe nimeni”. Imposibil! Nici dracu nu rezistă la ritmul ăsta. Acum s-a terminat, însă, cu Fidel și Che care luptau cu dictatorul Batista. Cuba libre! Samba! De fapt, se repetă istoria și se respectă tradiția populară: batistă înseamnă despărțire. Ștergeți-o!
Articol publicat si pe site-ul curentul.ro.
