De același autor
Tragedia de la Nisa şi-a desfăşurat cruzimea şi nebunia în două acte. Partea a doua e cunoscută: încă unul dintre magrebienii de 20-30 de ani, semiinfractor mărunt, agăţat de Franţa în vreunul din cartierele banale ale unui mare oraş, s-a pus pe omorât oameni. De data asta, cu camionul. 84 de oameni au fost striviţi metodic de un camion de 19 tone. Nimeni n-a fost ocolit. Sugari de 6 luni, ţânci de 3-4 ani şi băieţandrii de 8-10 ani au atras, în mod anume, atenţia măcelarului de la volan. Toate astea se ştiu şi nimeni nu poate spune că a aflat ceva nou. Detaliile se tot repetă, într-un bis sângeros, la mijloc de morgă cu grad de ocupare crescând - bucăţi de soţie, torso de copil, găuri în logodnică şi alte produse finite ale cultului mortuar islamic.
Mai întâi, însă, s-a petrecut altceva. Cu câteva ore înainte de Nisa, preşedintele Hollande a acordat obişnuitul interviu de Ziua Naţională. Sobru şi apăsat, preşedintele a avertizat asupra marelui pericol pe care democraţia franceză îl are în faţă: ascensiunea populismului. Aşa se vede de la Elysée. Şi nu numai de acolo. Aşa se vede din paginile aproape oricărui ziar şi pe ecranul aproape fiecărui post de televiziune occidental. Şi tot aşa se vede şi se predă în aproape orice institut şi universitate occidentală.
Acum, dacă aşa se vede, înseamnă că toţi aceşti oameni educaţi şi responsabili au ajuns la aceeaşi concluzie şi nu fără motiv. Unanimitatea lumii conducătoare trebuie să se bazeze pe ceva.
Replica a venit seara, la Nisa, pe Promenade des Anglais. În felul ei brutal şi necomentabil, realitatea a ripostat. Nu! Pentru Dumnezeu, pericolul nu e acolo unde îl văd declaraţiile, seminarele şi articolele care dau corul oficial. Cine nu e în stare să vadă unde e pericolul ar trebui să se uite sub roţile camionului de la Nisa sau la concertul neîncheiat de la Bataclan. Închipuiţi-vă! Cineva vă dă cu ceva în cap pe stradă, vă ia portofelul şi, seara, aflaţi de la televizor că aţi fost jefuit de un editorial radical publicat într-un ziar de dreapta.
E absurd. Blindat de absurd! După Nisa, tocmai pentru că oroarea s-a hrănit pe săturate cu copii, trebuie spus clar: pericolul care nu vede pericolul pe care îl alăptează e rinocerizarea establishment-ului. Rinocerizarea voluntară şi militantă a celor ce ne conduc, ne informează şi ne educă. Şi Nisa a fost urmată de obişnuita baie de mituri de susţinere. A cui susţinere? A ideologiei impuse, oficiale şi obligatorii. Nu, musulmanii nu au niciun amestec. Da, vina e a rasismului occidental care stârpeşte orice şansă de afirmare în ghetto-urile arabe (şi numai acolo). Islamul e o religie a păcii, în vreme ce drojdia procreştină a Europei nu şi-a uitat năravurile şi e profund islamofobă.
Le-am auzit şi le vom mai auzi, până o să ne crească fes şi barbă de imam. Cine îşi face slaba speranţă că faptele şi realitatea vor răsturna mitologia ruşinoasă a establishment-ului uită un lucru. Cel mai important. Nu e nimic gratuit sau inocent în acest şir de palavre pseudoetice şi subsociologice. Totul are un rost. Am ajuns la acel ceva care explică unanimitatea desăvârşită a corului politic-academic-mediatic. Partitura acestor oameni care nu mai termină de vorbit se sprijină pe ceva: pe interesele unui grup aflat la putere şi dornic de putere. Marxism? Desigur. Ce e marxist trebuie demontat cu un discurs marxist.
Sigur, aceşti oameni cunosc arabii numai de la conferinţe şi, spre deosebire de plebe, nu trăiesc în zona de contact decisiv. Adică, nu sunt siliţi să se mute din cartierul preluat de arabi. Dar asta nu e tot.
Lumea subţire care nu vede pericolul islamic nu e oarbă degeaba. Acest val de ignoranţă premeditată e, de fapt, parola care asigură accesul în sistemul universitar, politic şi mediatic. Numai cine ştie să păstreze şi să întărească tabuul e admis sau menţinut.
În plus, buna şi vechea politică e, şi aici, la lucru. Stânga, mereu gata să vadă în masacrele islamice un motiv de solidaritate cu fraţii de diversitate musulmani, are nevoie de voturi şi de conservarea lor. Două cifre: 94% din populaţia de confesiune musulmană a Franţei a votat stânga la ultimele alegeri locale. În Suedia, procentul e de 73%. Trocul e simplu şi mult mai puţin apretat decât discursurile oficiale. Problema nu e votul obţinut prin subvenţii sociale şi recitaluri retorice de rinocer. Problema e alta: trocul de azi pune bazele pactului de mâine. Michel Houellebecq l-a descris, recent, într-un roman din ce în ce mai depăşit de viteza realităţii.
Alternativa? Zero şi nimic. Da, establishment-ul a declarat că realitatea nu există, dar nimeni nu poate demonstra contrariul. Dreapta politică şi societatea comună sunt de mult sleite demografic şi castrate de noua moralitate socială a Occidentului. Din acest motiv, după Nisa, nu ne rămâne decât să asistăm, îngrijoraţi şi neputincioşi, la mersul istoriei. Care îşi caută sfârşitul în Occident.