Sunt convins ca nu se va ajunge la suspendarea negocierilor

Ce credeti despre amendamentul depus la raportul Nicholson prin care se recomanda suspendarea negocierilor cu Romania? Este pus in cauza criteriul politic si, chiar daca procesul nu va fi suspendat, avertismentul de acum nu va ingrijoreaza?
Este surprinzatoare cererea d-lui Oostlander, cu atat mai mult cu cat, la Consiliul European de la Bruxelles, din decembrie 2003, erau apreciate progresele Romaniei si se arata ca obiectivul este de a finaliza negocierile de aderare in 2004, a semna Tratatul de aderare in 2005 si a adera efectiv in 2007.

In ceea ce priveste criteriul politic, Raportul Comisiei Europene pentru anul 2003, prezentat Parlamentului European (5 noiembrie 2003) a aratat progresele inregistrate in domeniul criteriilor politice si, pentru prima data, a subliniat si progresele in domeniul criteriilor economice. Pe baza acestui raport, guvernul a adoptat un plan de actiune pentru 2004, a carui indeplinire este monitorizata permanent.

De exemplu, in domeniul justitiei si afacerilor interne, in Raportul de tara pentru anul 2003 au fost apreciate modificarile constitutionale, masurile de profesionalizare a magistratilor, intarirea independentei fata de politic, promovarea doar pe baza de merit, masurile pentru imbunatatirea conditiilor de lucru, informatizarea instantelor etc. In septembrie 2003, a fost adoptata o Strategie de reforma a sistemului judiciar, insotita de un plan de actiune. Pentru anul 2004, sunt prevazute crearea unor instante specializate (tribunale comerciale, pentru minori etc.), dar si introducerea mecanismelor de solutionare alternativa a litigiilor, profesionalizarea magistratilor, inclusiv in ceea ce priveste dreptul comunitar, adoptarea unei noi legislatii, armonizata cu acquis-ul comunitar, in domeniile civil, penal si comercial, continuarea informatizarii instantelor si a imbunatatirii conditiilor de munca pentru magistrati, imbunatatirea situatiei din penitenciare etc.

In ceea ce priveste coruptia, Raportul Comisiei Europene pentru anul 2003 apreciaza infiintarea Parchetului National Anticoruptie si adoptarea pachetului legislativ anticoruptie, care include o serie de prevederi care limiteaza substantial posibilitatea realizarii unor acte de coruptie de catre demnitari, functionari publici, reglementeaza interesele financiare ale Uniunii Europene etc. Pentru prima data dupa 1989, au fost luate masuri clare impotriva coruptiei, cu tendinta de intensificare in 2004 si in perioada care urmeaza.

Referitor la problema adoptiilor internationale, Romania, intre 2001 si 2003, a cooperat intens cu Comisia Europeana si raportorul Parlamentului European, baroneasa Emma Nicholson, obtinandu-se progrese evidentiate si de Raportul de tara al Comisiei Europene pentru anul 2003. Impreuna cu expertii comunitari, s-a lucrat in ultimii doi ani la pachetul legislativ care sa reglementeze situatia copiilor, care urmeaza sa intre in Parlament in perioada imediat urmatoare. Adoptiile internationale au fost facute tratandu-se fiecare caz in parte, pe baza unor decizii ale justitiei, asa cum se prevede in situatia creata de moratoriu.

Referitor la posibilitatea de suspendare a negocierilor, procedura prevede ca acceptarea sau neacceptarea amendamentului ar urma sa fie discutata in randul membrilor Comisiei de Politica Externa. O formulare de acest gen a Parlamentului European are rol de recomandare, Comisia Europeana fiind cea care poate sa propuna un calendar si formule de derulare a negocierilor. Cel care ia decizia finala este Consiliul European, compus din sefii de state si guverne din UE. Sunt convins ca nu se va ajunge la suspendarea negocierilor, pentru ca o asemenea formula nu este bazata pe situatia reala, monitorizata permanent de Uniunea Europeana. De altminteri, cele mai puternice partide din Parlamentul European - PPE si PSE - au aratat, recent, ca nu agreeaza propunerile de suspendare a negocierilor aderarii Romaniei la UE.

Am aratat de mai multa vreme ca, in contextul anului electoral 2004, diferiti parlamentari sau grupuri politice vor incerca sa puna in discutie diferite aspecte ale pregatirii pentru aderare si ale negocierilor. Asemenea gesturi vor mai urma.
Eu nu spun ca Judy Dempsey, de la Financial Times, ca "ceea ce spune un parlamentar european nu are nici o greutate legala, nu obliga pe nimeni la nimic", ci mai degraba regret asemenea acte politicianiste.

Ce vom face? Noi vom continua sa ne pregatim intern cat mai intens in tara, sa aplicam acquis-ul comunitar. Aceasta este singura modalitate de a dovedi ca suntem decisi sa ne pregatim corespunzator pentru aderarea la UE in 2007.

Sper ca nuantele electorale sa nu afecteze procesul de aderare

Care sunt problemele unui negociator-sef la Uniunea Europeana, intr-un an electoral? Exista riscul ca integrarea sa fie preluata ca tema electorala de catre o parte sau de catre alta.
Intrebarea dvs. m-a dus cu gandul la anul 2001, cand am constituit Delegatia Nationala de Negociere si cand principalul moment greu a fost acela sa convingem toate structurile administratiei ca trebuie sa lucreze interdepartamental, in timpi bine programati si cat se poate de exact. Functionarii de la un minister foarte greu schimbau documente pe aceeasi tema cu functionarii de la alt minister. In primele luni ale anului 2001, am avut training-uri pe echipe, ca sa-i invatam pe acesti functionari inalti din ministere munca de coordonare. Cand exista capitole in care sunt implicate 17-20 de agentii, ca sa ai o imagine foarte clara, pe document, trebuie ca fiecare, ca parte a rotitei, sa functioneze in acest ansamblu. Sper ca acum echipele vor continua sa lucreze, iar eu am convingerea ca toate aceste nuante electorale nu vor afecta procesul, chiar daca la noi exista poate o pasionalitate foarte mare vizavi de politica sau de aplicarea politicii. Ceea ce trebuie sa faca in primul rand negociatorul-sef este sa coordoneze aceste echipe pentru 30 de capitole, cu atat mai mult cu cat avem foarte mult de lucru acum, in 2004.

Decizia de incepere a negocierilor cu Romania a fost luata totusi datorita politicii duse de fosta administratie, lucru trecut practic sub tacere de actuala putere. Cum s-ar putea face sa beneficiem de continuitate, nu de sincope?
Vedeti, decizia de incepere a negocierilor a fost o decizie politica. Ea a surprins toata clasa politica de la noi, tocmai de aceea, din pacate, s-a retinut numai aspectul deciziei politice, nu si faptul ca negocierile inseamna o foarte asidua munca de pregatire interna ca sa poti argumenta cat mai bine in negocieri. Nu ma refer la negocierile din 2000, care nu au fost bazate pe un acquis substantial, ci au fost mai mult declaratii politice, prinse intr-o pagina si jumatate de document de pozitie. Sper sa nu se uite niciodata ca e nevoie in primul rand de o pregatire interna, iar clasa politica de la noi trebuie sa tina cont de faptul ca, si daca vom finaliza negocierile in 2004, aspectul pregatirii interne - economice, sociale, institutionale, administrative - nu se termina. Va trebui sa muncim foarte mult si dupa 2004, pana in 2007. Recent, la o intalnire la Sinaia, premierul a propus discutarea perioadei de dupa 2007, adica perioada post-aderare, tinand cont ca e vorba de un context pe care trebuie sa-l avem in vedere. Daca se va pune un accent mai mare pe aspectul pregatirii interne, nepolitizandu-se permanent, atunci cred ca avem sanse sa nu mai avem asemenea sincope. La noi se uita un lucru: orice decizie este politica, dar ea nu este tot timpul politizata. Deci eu cred ca ar trebui - dar nu vreau neaparat sa fiu moralist - in politica, la noi, sa se treaca de la vorbe la fapte. Eu sunt adeptul celor care sustin ca adevarata politica este cea care se duce pentru nivelul local, acolo unde ea este resimtita de catre fiecare cetatean. Daca o sa reusim un asemenea amendament la conduita politica a clasei noastre politice, cred ca nu vor fi probleme.

Interesul Romaniei este sa se armonizeze cat mai bine cu institutiile UE

Cum se stabileste gradul de dificultate al unui capitol sau al altuia?
Gradul de dificultate consta in complexitatea lui.

Unde se stabileste? La Bruxelles, aici, de comun acord?
Gradul de dificultate reiese mai ales din durata, complexitatea si intensitatea negocierilor. De exemplu, agricultura este considerata drept unul dintre capitolele foarte dificile, in primul rand datorita faptului ca un procent foarte mare, intre 40-50% din acquis, apartine agriculturii. Agricultura este prinsa de cateva decenii intr-o politica a Uniunii Europene, comuna, si a creat reglementari, acte normative foarte multe. In al doilea rand, este un domeniu foarte important si complex pentru Uniunea Europeana care a atasat o anumita exprimare politica. Spun la trecut, pentru ca acum deja suntem in faza in care se trece la o noua politica agricola comuna, care are distinctii foarte mari fata de cea pe care o discutam noi cu Uniunea Europeana acum. Deci vom termina negocierile la agricultura si trebuie sa ne gandim la urmatoarea politica agricola comuna. Si este un domeniu important, pentru ca, economic si social, Romania are o baza foarte puternica si, as spune eu, ca piata, trebuie sa consideram ca are un potential extraordinar, nevalorizat acum, dar de care trebuie sa tinem cont, mai ales, repet, in contextul noii politici agrare comune. De unde rezulta ca exista un foarte mare interes si, acolo unde exista miza mare, evident ca negocierile sunt mai intense, mai dificile, solutiile se lasa mai greu agreate de catre partile aflate in negociere s.a.m.d.

Cum aparati interesele Romaniei, pentru ca, in fond, intr-o negociere, te gandesti intotdeauna ce castigi?
Fiecare capitol in parte, vorbind intre noi, este o carte separata, un volum separat, cu alta tematica, alt interes, alte metode si alti actori. Tipul de negociere de aderare, spre deosebire de tipul clasic de negociere, ori negocierea de afaceri ori altele, merge pe structura castigator-castigator. Deci fiecare parte castiga si de aceea noi negociem atat de mult, ca sa gasim solutii care sa convina si uneia, si alteia dintre parti. Mentionez insa ca politica negocierii este data de o baza legislativa care se numeste acquis-ul comunitar, unul dintre principiile fundamentale ale negocierii de aderare. Nici partea romana, nici partea comunitara nu ies din litera acestui fond legislativ. Si atunci, evident, interesul Romaniei este, in momentul de fata, sa armonizam cat mai bine interesul nostru cu interesul Uniunii Europene, pentru ca urmeaza sa mergem intr-o structura integrata si sa functionam intr-o structura integrata. Vedeti, cele mai multe discutii apar pornind de la ideea ca, prin aderare, Romania este anexata - "este anexata teritorial si apoi vedem inauntru ce se intampla". Nu este asa. Noi trebuie sa ne pregatim compatibilitatea cu structurile integrate ale Uniunii Europene si acolo sa functionam cat mai bine. In momentul de fata, interesul nostru maxim este - de aceea am insistat atat de mult pe pregatire - sa ne pregatim acasa aceasta compatibilizare ca sa putem, in momentul aderarii, sa functionam cat mai bine. Daca vorbim de agricultura, evident ca pe noi aici ne intereseaza, in primul rand, ca potentialul nostru agricol sa isi gaseasca o validare pe piata interna a Uniunii Europene. Ne intereseaza ca, dupa 2010-2013, acest potential sa poata fi validat pe piata globala. Daca nu, atunci vom ramane intr-un stadiu de zona, sa spunem, care va solicita permanent - nu-mi place sa spun ajutoare - anumite componente ale fondurilor structurale, care sa ne scoata din decalajele pe care le avem in momentul de fata. Sintetizand, as zice ca interesul Romaniei acum, prin aceste negocieri, este sa se armonizeze, cat se poate de bine, cu institutiile si interesele de piata ale Uniunii Europene.

Cu ce pleaca in valiza la Bruxelles un negociator-sef

Faceti figura unui alergator plasat foarte in fata, ducand la Bruxelles o valiza in care se afla saracia cumplita a majoritatii gospodariilor taranesti. In acele gospodarii nu se simte nimic, nu se aude nimic, nu a ajuns nimic, decat poate anecdota ca nu mai ai voie sa tai porcul de Craciun. Va intreb, cat de mult va sprijina politica Ministerului Agriculturii in ceea ce dvs. faceti, pentru ca nu este treaba dvs. sa va ocupati de gospodariile taranesti?
Si Ministerul Agriculturii, si autoritatile locale, si cei care se intereseaza, din punctul de vedere cultural, sa spunem, nu numai ca afacere de agricultura, trebuie sa ne grabim sa construim o structura de piata valida. Vorbim de aceste mici gospodarii, care au loturi destul de mici de pamant, care produc doar pentru subzistenta si care bineinteles ca nu-si vad viitorul asociat pietei Uniunii Europene. Noi trebuie sa construim o asemenea structura de piata. Iar eu, la Bruxelles, ma duc in geanta cu ceea ce este. S-au facut in ultimii ani pasi foarte mari in asociere, dar trebuie sa mai lucram inca foarte mult, nu numai pentru aceasta structura asociationista, ci pentru a o orienta catre produse de piata care sa aiba succes. In momentul de fata sunt cat se poate de clare nu doar tehnica precara si proprietatile de secole trecute, dar si tipul de produs cultivat este acelasi. Noi trebuie sa ne gandim cu ce vom merge in 2007 pe piata Uniunii Europene. Nu faptul in sine, ca proprietatile sunt mici, este o problema, ci problema este ca ele nu se asociaza, recunoscandu-li-se proprietatea, si ca atat autoritatile statului, cat si asociatiile profesionale nu vin cu orientarea pe piata. Din pacate, aceste autoritati au fost pana acum orientate mai mult de aspectul bugetului anual, fara o perspectiva din acest punct de vedere. Avem povesti de succes, dar nu asta ne incalzeste.

Ceea ce trebuie sa facem este sa prindem cat mai mult din aceasta agricultura de subzistenta intr-o structura de piata. Ministerul Agriculturii s-a orientat, are o strategie de piata pentru agricultura in general, dar si pe produse. Asociatiile producatorilor au inceput sa functioneze si ele trebuie sa fie instrumentele cele mai importante de piata, mai importante decat Ministerul Agriculturii. Ministerul Agriculturii trebuie sa creeze cadrul si sa-l reglementeze, dar actorii de piata sunt producatorii. E nevoie si de finantari interne, iar bugetul - ma refer la bugetul Agriculturii, imi cer scuze, nu vreau sa dau sfaturi neaparat colegilor de la Agricultura care stiu asta si au inceput din 2002-2003 - trebuie sa prevada ca subsidiile sa fie date pe produse, pe zone care sunt accesibile pietei si care au sanse sa mearga spre piata, pentru ca, prin acumulari succesive, sa stam noi insine pe picioare. Altminteri, ramanem un stat cu un potential dintre cele mai mari, comparativ cu Franta, care importa cea mai mare cantitate nu numai de produse industrializate, ci si de produse brute. Eu cred ca aceasta insertie a noastra pe piata Uniunii Europene, prin negocierea capitolului Agricultura, va duce la o schimbare radicala a optiunilor noastre politice, nu numai la nivelul Ministerul Agriculturii sau al guvernului, ci la nivelul grupurilor de producatori.

Asa cum alergati in fata catre Bruxelles, mai purtati o bomba in valiza dvs., si anume coruptia.
Din 2002, guvernul a inceput sa lucreze la crearea unui cadru legal mult mai sever, pentru a putea crea institutii, prin care sa ne adresam cum se cuvine coruptiei, pentru combaterea acesteia. Aceste legi se adreseaza atat administratiei, cat si componentei politice, deci clasei politice, la urma urmelor, tuturor cetatenilor. In acelasi timp am creat institutii. In afara de Parchetul National Anticoruptie, fiecare dintre ministere, si mai ales cele in care, sa spunem, coruptia se acutizase (domeniul administratiei, domeniul justitiei, domeniul politiei) a creat cate un grup care sa promoveze propria-i politica de combatere a coruptiei. In 2003 au fost deferite justitiei mai multe persoane, din cadrul Politiei, al Justitiei, al Procuraturii, al Armatei, al Administratiei centrale si locale...

Plevusca, se spune...
Stiu ca este expresia aceasta; vreau sa va spun urmatorul lucru: acolo unde exista probe, si ele pot fi administrate, se administreaza. Nu stiu daca o atitudine de tip justitiar, permanent, fara sa intarim justitia, ne duce la o administrare corecta a acesteia.

Numai ca, in nesfarsita noastra tranzitie, au prins radacini solide capitalisti autohtoni care s-au imbogatit sfidand legea.
Ne punem si noi problema aceasta, fenomenul s-a intamplat in toata Europa centrala si sud-estica. Ceea ce ne-ar interesa este in primul rand sa avem un capitalism adevarat, nu un prelungit capitalism salbatic sau de tranzitie. Probabil ca dvs. va referiti la multe interventii pe care eu le-am avut si in care spuneam ca exista grupuri de interese care se opun aderarii Romaniei la UE. Ca o solidaritate de breasla, dati-mi voie sa va spun ca o sa va indic aceste grupuri dupa ce se termina procesul de aderare, cand vom fi in Uniunea Europeana. Procesul de reglementare pe care il aduce Uniunea Europeana nu convine unor grupuri care au trait in acest capitalism salbatic, caruia eu ii spun anarhic si arhaic, pentru ca reglementarile inseamna transparenta, o relatie foarte clara cu societatea, cu institutiile financiare, relatii foarte clare cu Justitia, cu Registrul Comercial s.a.m.d. Exista, in momentul de fata in Romania, companii care au inteles ca, lucrand pe baza reglementarilor Uniunii Europene, devin mai competitive, investitiile lor sunt mai rentabile si au o sansa sa mearga pe o piata mult mai larga. Exista a doua categorie de companii, care acum trec spre zona reglementarilor. Si este o a treia categorie, care inca nu a priceput, sau nu a vrut, dar cred eu ca timpul lor este scurt.

Vreti sa spuneti ca in 2007 nu o sa mai avem baroni locali?
Nu stiu. In 2007 sunt absolut convins ca toate afacerile sau cele mai multe afaceri - vedeti ca nicaieri toate afacerile nu au totala transparenta -, dar cele mai multe dintre afaceri vor fi mult mai transparente, vor fi, sa spunem, in rand cu legea, pentru ca acest lucru trebuie sa se intample in Romania, nu numai in 2007, daca am putea, chiar de acum, sa respectam si sa aplicam legea, nu doar sa o povestim.

Respectarea legii depinde de o justitie care la noi e inca blocata.
Am o opinie personala si am rugamintea sa fie inregistrata ca atare. Cred ca la inceputul anilor '90 noi am produs o reforma in Justitie, foarte rapida, care n-a fost nici completa, nici orientata spre viitor si s-a inspirat foarte mult din modele ale trecutului. Aceasta reforma cred ca nu a produs dreptate in Romania si, iarasi este o parere personala, cred ca, in momentul de fata, Justitia sufera de credibilitate, datorita modului cum s-a administrat Justitia in aceasta perioada. De aceea, in 2003 s-a elaborat o strategie de reforma a Justitiei impreuna cu expertii comunitari, gandind la traseele statului de drept, asa cum sunt concepute in Uniunea Europeana. Strategia de care va vorbesc a fost insotita de un plan de actiune, pe care l-am verificat cu Comisia Europeana si cu statele membre. Si acest plan de actiune a inceput deja sa curga, din a doua parte a anului 2003. Se refera la organizarea judecatoreasca, la perfectionarea, la dezvoltarea, inclusiv specializata, a completelor de judecata. Anul acesta vor aparea cateva curti comerciale, specializate pe aceste cauze. Apoi, s-a modernizat structura Codului de Procedura Penala. Urmeaza sa fie elaborate alte legi, care sunt acum in Parlament. Am solicitat, la reuniunea guvernului, din 15 ianuarie, la care a participat si domnul presedinte, un pachet legislativ, prioritar pentru acest semestru. Am stat de vorba si cu parteneri comunitari si ei au spus: "Mergeti pana in 2006, gradual, ca sa fie totul bine, temeinic pus la punct. Dupa un esec, sa nu urmeze un alt esec". Stiu ca lumea este retinuta dupa ceea ce s-a intamplat si mai ales dupa aceasta perceptie a noncredibilitatii masive pe care a inregistrat-o Justitia.

Interviu realizat de Rodica Palade