De același autor
Scandalul de coruptie izbucnit saptamana trecuta la Bruxelles este departe de a lua sfarsit. Trei persoane au fost arestate, au fost perchezitionate cladiri ale Comisiei Europene din Bruxelles, s-au efectuat verificari la sediile unor companii private din Luxemburg, Italia si Franta, la banci si firme de avocatura. Acuzatiile oficiale: coruptie, frauda, incalcarea legii achizitiilor publice facute in state terte, la care s-a adaugat si spalare de bani. Nu se stie cu certitudine cine a anuntat prima data Oficiul de Lupta Antifrauda, insa Parchetul belgian a precizat ca prima investigatie in legatura cu acest dosar a inceput deja in 2004.
Giancarlo Ciotti, functionar al Comisiei Europene, este o persoana cheie in posibila fraudare a milioane de euro din bugetul Uniunii. Angajat in cadrul Departamentul General de Relatii Externe, Ciotti este acuzat de coruptie, profitand de atributiile RELEX de a administra sau achizitiona terenuri, imobile sau alte dependinte, pentru delegatiile Comisiei in statele terte, mai exact in Albania si India.
Mult mai grav este faptul ca aceeasi persoana arunca o umbra asupra Comisiei Europene in intregul ei. Unii fac deja paralele cu un alt caz vestit, cel din 1996. Atunci, Comisia Santer a trebuit sa demisioneze ca urmare a unor nereguli constatate in principal la Oficiul de ajutor umanitar al CE (ECHO). La acel moment, comisarul Edith Cresson - fost prim-ministru al Frantei - a fost acuzata, printre altele, de incalcarea deontologiei profesionale si favoritism, iar alti membri ai Comisiei, inclusiv fostul presedinte Jacques Santer, de neglijenta, proasta administrare sau tolerare a unor acte de indisciplina.
Dosarele sunt insa radical diferite, daca avem in vedere ca, in privinta Comisiei Barroso, actiunile faptuitorilor erau monitorizate impreuna de OLAF si Comisie, cu mai mult timp in urma. Apoi, in cazul celor trei italieni arestati saptamana trecuta, nu sunt implicati comisari sau directori de departamente generale. Cat despre ceilalti doi arestati, Sergio Tricarico, asistentul unui parlamentar european, si omul de afaceri Angelo Troiano, ei nu sunt angajatii Executivul european.
Insa pentru unii europeni, mai ales cei eurosceptici, motivele invocate de Comisie nu vor fi indeajuns. Cazul de coruptie va fi inca un motiv pentru a spune "Nu!" unui eventual Tratat Constitutional. Comisia trebuie sa fie extrem de transparenta cu acest caz, daca vrea ca 2009 sa nu insemne un al treilea mare esec, dupa voturile din 2004, din Franta si Olanda. Amploarea fraudei constatata pana acum de OLAF se ridica la zeci de milioane de euro, o suma sustrasa din buzunarele cetatenilor europeni.
In statele cele mai serioase din "vechea" Europa, toleranta pentru coruptie este zero. Din acest motiv, multe tari membre au avut reticente majore cand, la Bruxelles, Comisia Europeana a anuntat aderarea Romaniei si Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Multe capitale europene ar fi vrut o consolidare a functionarii institutionale care ar fi impus aderarea lor in 2008, termen care ar fi permis Bruxellesului sa aiba inca instrumente de presiune, in cazul stoparii reformei justitiei sau al altor derapaje de la statul de drept. Daca s-ar fi intamplat asa, Adrian Paunescu nu ar fi recitat poezii despre comisarul Frattini in parlament, iar Agentia de Integritate ar fi functionat in acest moment. Opinia multor state europene, si anume ca, odata intrata, Romania se va intoarce la politica balcanica, s-a adeverit.
Pe de alta parte, scandalul de la Bruxelles afecteaza Romania si mai mult in calitate de stat membru decat ar fi facut-o ca stat in curs de aderare. La Bucuresti se va spune "... si in Europa exista coruptie!" sau "si voi, si noi avem coruptie, in aceeasi proportie", indiferent ca numai la ei cazurile in speta se pedepsesc cu ani buni de inchisoare obligatorie. Unii politicieni romani, mici in sondaje, dar mari la propriile televiziuni, se vor trage de bretele cu Tony Blair sau Angela Merkel. Le vor face cu ochiul si ii vor invita la Bucuresti, la un tap de bere si la pupaturi pe amandoi obrajii.
