Ce se va întâmpla în Moldova?

Sper să nu revină pe micile ecrane, în Moldova, vechile filme cu ilegaliști sovietici, pe post de „profeți“ ai unei lumi mai bune – pelicule ce zac, undeva, în viscerele televiziunii publice de la Chișinău, așteptând o improbabilă recondiționare. Totul e să nu se „recondiționeze“ vremurile.

„Biciul regal e mai crunt decât cnutul ve­chiului țar rus!“ – este fraza dintr-un film pe care am reținut-o în copilăria mea îndopată cu propagandă sovietică. Remarca, șocantă, aparținea unui ofițer român (parcă-l văd în vestonul său apretat, în mănuși albe și ciz­me cu pinteni, lustruite, agi­tând cravașa...), remarcă pe ca­re o arunca disprețuitor unui prizonier bolșevic de la Tatar-Bunar, un sat din Bugeac, aco­lo unde în 1924 sovieticii pu­seseră de-o „răscoală spo­n­tană“ a țăranilor împotriva odi­osului regim burghezo-moșieresc român. Filmul a fost turnat în rusă, apoi tradus în „mol­dovenească“, în așa fel ca populația „abo­rigenă“ din Moldova sovietică să in­ter­preteze corect faptele istorice. Mai ales că ofi­țerul pe care l-am citat comandase în­gro­parea de vii (!) a unui grup de luptători sta­liniști în țarina mult-pătimitei Basarabii.

Secvența comportă, desigur, un larg evantai de interpretări. Dar pentru că suntem noi în­șine „în mijlocul unui ev aprins“, mă veți în­treba: de ce-aș evoca această plastografie ci­nematografică, populată cu actori ruși și ba­sarabeni (unii dintre ei deveniți după 1989, la Chișinău, figuri emblematice ale mișcării de eman­cipare națională)? De ce? Dintr-un sen­timent de déjà vu. Azi, Mos­cova aplică în regiunile din estul Ucrainei – cum a făcut-o și în Crimeea – exact aceleași metode prin care a încercat să destabilizeze România in­terbelică, organizând tot felul de răzmerițe cu participarea unor agenți NKVD/GRU de­ghi­zați, având misiunea să in­sti­ge populația locală împotriva autorităților legale, pentru a avea pretextul in­troducerii trupelor sale „eliberatoare“...

Din fericire, avem și vești bune. Începând cu 28 aprilie 2014, moldovenii posesori de pa­șa­poarte biometrice vor putea călători fără vize în țările Schengen și în fostele „democrații populare“ din blocul estic, inclusiv în Ro­mâ­nia. Actuala guvernare proeuropeană de la Chișinău se va înfățișa la alegerile par­la­men­tare din noiembrie cu o mare promisiune în­deplinită. Un premiu (muncit!) pentru Mol­do­va. În iunie, acest palmares va fi completat cu semnarea Acordului de Asociere și a celui de Liber Schimb, eveniment care certifică re­numele de „elev model“ al Moldovei în relația cu Occidentul.

Beneficiile acestei spectaculoase schimbări de statut internațional se vor vedea în timp, nu­mai că basarabenii nu sunt obișnuiți cu „du­rata lungă“ a istoriei, sunt sclavii con­junc­turilor. Dacă anul trecut nu s-ar fi reușit re­facerea coaliției proeuropene, dacă liderii de partid din fosta Alianță nu s-ar fi repliat, acceptând învestirea Guvernului Leancă – la capătul unei grave crize politice care a scos în vileag extrema fragilitate a instituțiilor de drept –, ne-am fi aflat azi într-o situație... ine­narabilă. Niște alegeri anticipate ar fi adus la putere Partidul Comuniștilor, Moldova nu ar fi parafat nimic la Vilnius, iar Rusia ar fi avut azi, la Chișinău, un aliat prețios în ce privește legitimarea politicii sale expansioniste din Ucraina.

Și pericolele nu au slăbit. Coaliția de la gu­vernare nu a reușit să mărească salariile și pen­siile, să ridice nivelul de trai. Vor fi de ajuns încurajările Occidentului pentru a salva alegerile din toamnă, când o parte însemnată a electoratului proeuropean se va afla în străi^­nătate și, desigur, nu va participa la vot? Vom fi în stare să evităm o escaladare a ten­siunilor în Transnistria, acolo unde e plin de rusofoni care privesc cu nerăbdare spre Mos­cova și unde acum două săptămâni soldații din contingentul militar rusesc exersau ma­ne­vre de traversare rapidă a Nistrului, con­sul­tând, presupun, și instrucțiunile tehnice fo­losite în iunie ’40? Vor fi „calmați“ la timp gă­găuzii și bulgarii din sud?

Incomodați de agresiunea rusească în Ucrai­na, pe de o parte, și de succesele de politică externă ale actualei puteri, de cealaltă parte, comuniștii lui Voronin sunt într-o mare de­rută: pledează pentru aderarea Moldovei la Uniunea Vamală, dar cu păstrarea „stan­dar­delor europene“ în materie de stat de drept, com­batere a corupției și libertate de ex­pri­mare. Curată cuadratură a cercului!

Problema însă nu este „zăpăceala doctrinară“ a PCRM, ci schizofrenia opțiunilor electoratului de bază, supus unei prelucrări mediatice din partea posturilor TV rusești (de care nimeni nu îndrăznește să se atingă) și lipsit în con­ti­nuare de acces la programele Televiziunii Ro­mâne, exilată, „amiabil“, de cele două gu­verne „frățești“ pe obscure rețele de cablu, un­de o poate vedea doar publicul din Chi­șinău.

Oricum, indiferent de ce se va mai întâmpla, sper să nu revină pe micile ecrane, în Mol­dova, vechile filme cu ilegaliști sovietici, pe post de „profeți“ ai unei lumi mai bune – pe­licule ce zac, undeva, în viscerele televiziunii publice de la Chișinău, așteptând o im­pro­ba­bilă recondiționare. Totul e să nu se „r­e­con­di­ționeze“ vremurile. //