De același autor
A castigat sau nu democratia si ideea de Europa in Republica Moldova dupa alegerile din 6 martie? Este intrebarea-cheie pe care o rostesc toti observatorii si presa internationala in legatura cu scrutinul recent desfasurat. Pentru a fi mai relevanta, interogatia ar trebui reformulata astfel: ipoate fi considerata victoria comunistilor drept o optiune a electoratului majoritar basarabean pentru democratie si integrare europeanai? Opiniile sunt impartite, in functie de geografia celor ce-si dau cu parerea sau, daca e vorba de persoane din Republica Moldova, variaza in functie de interesele si optica lor. Optimistii afirma ca anume schimbarea radicala a azimuturilor politice de catre presedintele Voronin a asigurat partidului comunist un nou succes electoral, fie si unul mai modest decat acum patru ani. Voi spune franc: eu nu cred in aceasta teorie. Intalnirile pe ultimii metri ale d-lui Voronin cu presedintii Iuscenko si Saakasvili au fost niste numere de iluzionism politic, destinate consumatorului occidental, o ipreparare psihologicai a acestuia, in vederea smulgerii unui verdict pozitiv relativ la caracterul iliberi si icorecti al scrutinului, scop pe care PCRM pare sa-l fi atins. Electoratul procomunist e alcatuit preponderent din oameni de varsta a treia, din pensionari de la tara care au apreciat atitudinea mai grijulie a actualei guvernari fata de ei - pensiile si salariile au crescut in aceasta perioada si se platesc fara intarzierile de dinainte de 2001 -, tocmai de aceea irandevuurile portocaliii ale presedintelui comunist nu au avut o influenta deosebita asupra alegatorilor. In schimb, au contat in ochii Occidentului, care spera sa faca din Moldova veriga unei bucle antirusesti la Marea Neagra. Ceea ce a influentat cu adevarat electoratul a fost embargoul mediatic cvasitotal, instituit de comunisti, impotriva opozitiei. Astfel, la adapostul pensiilor marite si al cenzurii aspre de la televiziunea de stat, comunistii si-au putut permite o spectaculoasa rasucire geopolitica, abandonand directia proruseasca, iar moldovenii care i-au votat nici n-au observat acest lucru!... E o performanta, nu-i asa?, ca dupa patru ani de guvernare sa nu pierzi decat patru procente, adica sa scazi de la 50,2%, cat obtinusesi in 2001, la 46,1% in 2005, si asta dupa numeroase abuzuri administrative, proteste ale opozitiei, corturi intinse in fata Presedintiei, dupa greva foamei jurnalistilor epurati politic de la compania Teleradio-Moldova, pe scurt: dupa patru ani de blocare a reformelor si a evolutiilor democratice in Republica Moldova. Voturile rusofonilor dezamagiti de itradareai lui Voronin au migrat spre blocul iPatria-Rodinai, de extrema stanga, ca sa revina, ulterior, prin redistribuire, in cea mai mare parte, tot partidului de guvernamant, ca si sufragiile celorlalti perdanti electorali. Din pacate, rezultatul pozitiv, 29,41%, peste asteptari, al Blocului iMoldova Democratai, formatiune de orientare declarat proeuropeana, este intinat de suspiciuni impartasite azi si de presa internationala. BMD-ul a fost ajutat in alegeri de pledoariile Moscovei, care a folosit impotriva Republicii Moldova arma santajului economic, precum si propaganda anti-Voronin a dulaului sau de paza: regimul transnistrean. O mare dezamagire a furnizat adeptilor sai Partidul Popular Crestin-Democrat. Supararea lui Iurie Rosca, la vederea celor 14% cat ii iofereai exit-poll-ul, nu a mai contat in fata celor abia 9,7% obtinute de PPCD dupa numaratoarea voturilor, fireste, daca numaratoarea a fost corecta. Doar un procent in plus fata de cele 8,18 castigate in 2001! Cu un asemenea ritm de crestere, PPCD va cuceri majoritatea in Parlament abia peste cateva decenii si nu credem ca suporterii sai vor avea atata rabdare. Este clar ca acest partid trebuie sa-si revizuiasca radical felul de a face politica si, in speta, modul in care isi trateaza potentialii aliati.
Vor fi sau nu alegeri anticipate?
Toate cele trei formatiuni calificate in Parlament sunt nemultumite de rezultatele obtinute, iar opozitia exclude orice colaborare cu PCRM. In conditiile in care comunistilor nu le ajung 5 mandate pentru a-l putea realege pe Voronin presedinte, solutia-limita vor fi alegerile anticipate. Dar se va ajunge pana acolo? Cel mai probabil, nu. In BMD se vor gasi destui defectori care sa-l prefere pe actualul sef al statului. Votul fiind secret, singura modalitate de a preveni dezertarile consta in boicotarea sedintelor Parlamentului, dar nu e deloc sigur ca cele doua formatiuni de opozitie vor avea acest curaj. Niste alegeri anticipate, de fapt, nu vor modifica substantial optiunile electoratului. In schimb, implica riscuri majore, vazute prin prisma interesului national, deoarece ar permite Rusiei sa-si intensifice influenta, inclusiv prin propulsarea in Parlament a ultrasovinilor din iPatria-Rodinai. In acelasi timp, un scrutin repetat ar agrava deficitul de credibilitate al liderilor BMD. Separatistii transnistreni nu au permis organizarea unor sectii de votare in stanga raului, in schimb au facut o agitatie puternica printre locuitorii din zona in favoarea Moldovei Democratei, oferindu-le chiar si autobuze gratuite pentru a se deplasa la sectiile de vot suplimentare deschise pe malul drept al Nistrului de catre autoritatile de la Chisinau. O complicitate a BMD-ului cu un regim anticonstitutional, cel de la Tiraspol, in numele valorilor democratice si al integrarii europene!... Liberalii lui Untila si social-liberalii lui Serebrian, a caror adeziune prooccidentala totusi nu poate fi pusa la indoiala, au in acest moment o problema mult mai jenanta decat a itroiciii Urechean-Braghis-Diacov: dupa ce au ajuns in Parlament pe listele BMD, ei vor trebui sa se intrebe daca sunt dispusi sa participe la un joc dubios, cu aparente democratice, derulat in folosul intereselor Moscovei.
Daca opozitia nu cedeaza, pentru a se evita anticipatele, mai exista si varianta ca Voronin sa renunte la postul de sef al statului, imultumindu-sei cu fotoliul de speaker al Parlamentului sau cu cel de premier - mutare pe care el insusi o admisese intr-un interviu acordat Europei Libere pe 8 februarie a.c. -, si propunand pentru irolul de presedintei o persoana din afara PCRM, eventual un itehnocrati de incredere, care sa apara ca o figura de compromis.
Paradoxala revolutie basarabeana
Actuala scena politica din Basarabia contrasteaza puternic cu iinghetuli de dupa scrutinul din 25 februarie 2001, care aducea la putere un partid comunist dogmatic, setos de revansa. Toata aceasta efervescenta insa nu inseamna nimic, daca nu vom clarifica o necunoscuta de principiu: se va abate sau nu Voronin de la cursul proeuropean, asumat in ultimele luni? Raspunsul corect este: inu avem nici un fel de garantii ca-i va ramane fideli. Trebuie intarite institutiile democratice, societatea civila si presa independenta, pentru ca soarta Basarabiei sa nu mai depinda de toanele schimbatoare ale unui om. Tot asa a mizat Occidentul pe Eltin in Rusia si acesta a sfarsit prin a deveni ostaticul sistemului, impotriva caruia la inceput se razvratise. Voronin, s-ar zice, a parcurs traseul invers, dar terenul e la fel de nesigur. Un presedinte lipsit de convingeri democratice, care doar mimeaza, circumstantial, credibilitatea, se cuvine prins intr-o menghina a angajamentelor, pentru a nu-i mai lasa loc de intors. Daca o asemenea strategie va da roade - caci, momentan, Voronin pare a fi singurul politician cu greutate de la Chisinau, capabil sa se opuna planurilor Moscovei -, se va putea spune ca electoratul prin excelenta apolitic, paternalist al comunistilor a realizat schimbarea in Basarabia, fara sa fi fluturat barem o batista portocalie. Interesul sporit al lumii democratice si al mass-media internationale pentru Republica Moldova - deocamdata singurul castig real al scrutinului din 6 martie - ofera sperante justifica