De același autor
Am participat la sedintele Consiliului Europei referitoare la proiectul rezolutiei privind condamnarea crimelor comunismului si am depus marturie la Paris, in decembrie 2004. Principala opozitie a fost cea a Rusiei, iar formula propusa de aceasta a fost si cea adoptata in final - si anume, ca Uniunea Sovietica nu ar trebui condamnata si ca problema ar trebui studiata in continuare de “experti”. Pozitia lor e de inteles: erau ingrijorati de faptul ca tarile aflate sub ocupatie sovietica ar putea pretinde compensatii materiale ca urmare a condamnarii Uniunii Sovietice.
Mai mult decat atat, majoritatea “elitelor” postcomuniste ale oamenilor de afaceri si politici din Rusia de astazi provin din randurile fostei nomenclaturi, iar o eventuala condamnare a fostului regim sovietic ar insemna si propria lor condamnare.
De ce Occidentul nu doreste sa se implice in condamnarea comunismului si judecarea crimelor comise de comunisti, asa cum a facut-o in cazul crimelor nazismului?
Actuala “elita” politica din Europa este si ea alcatuita, in majoritate, din fosti politicieni de stanga, dintre care unii au fost simpatizanti, “tovarasi de drum” sau chiar colaboratori ai regimului sovietic. Evident, ei nu vor sa fie demascati drept complici ai crimelor si prefera sa explice comportamentul din trecut ca rezultat al propriilor “iluzii”, “erori”, “naivitati” etc. Condamnarea nazismului a fost mult mai usor de realizat, in special datorita faptului ca a fost distrus prin mijloace militare. Iar majoritatea “elitei” europene de dupa razboi nu a prea avut legaturi cu regimul nazist. Cei care au fost totusi implicati au trebuit sa fuga, fiind constienti ca puteau fi executati sau pur si simplu omorati de luptatori din umbra.
Mai credeti ca proiectul dumneavoastra referitor la crearea unui Nürnberg pentru comunisti este realizabil acum, dupa 15 ani de la prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est?
Cu cat trece timpul, cu atat exista mai putine sanse de a crea vreodata un tribunal de tip Nürnberg pentru crimele comunismului. Daca acest lucru ar fi fost relativ usor de realizat in 1991-1992, acum, dupa 15 ani de la colapsul sovietic, majoritatea nici nu-si mai amintesc semnificatia acestor crime. “Postcomunistii” au comis si ei alte crime, care, intr-un fel, le-au acoperit pe cele ale trecutului. Iar generatiile actuale cresc fara o cunoastere a istoriei recente. Tot ceea ce putem face acum este sa conservam faptele, documentele, dovezile si sa le facem cunoscute la cat mai multa lume. Asta este ceea ce numesc eu un “Nürnberg public”.
Interviu realizat de Armand Gosu
Traducere de Cristina Spatarelu
