De același autor
“Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului”, scria marele filosof polonez Leszek Kolakowski. Joseph Goebbels, ministrul national-socialist al propagandei, stia ca repetarea maniacala a unei minciuni duce la credibilizarea ei. Este ceea ce se petrece zilnic, cu o insistenta naucitoare, in universul intors pe dos al “Antenelor”. Mai ales acum, cand patronul traieste momente de angoasa si panica. Dl Felix stie ca de data aceasta nu este de gluma. Altfel spus, gluma s-a ingrosat pana la punctul in care poate deveni sentinta. Cazurile Nastase, Vantu si Copos sunt instructive.
Propaganda zamisleste o supra-realitate care sufoca evidentele, le transforma in opusul lor. Propaganda nu opereaza cu adevaruri factuale ci cu stereotipuri, himere, mituri si fabricatii. Un sociolog rus emigrat in Franta dupa luarea puterii de catre bolsevici, Serge (Serghei) Tchakotine, a scris o carte cu un titlu care capteaza conditionarea individului prin aceste mecanisme: “Violul multimilor prin propaganda politica”. A aparut in anii 30, o perioada desemnata de un admirabil ganditor, Elie Halevy, drept era tiraniilor.
Propaganda videaza cuvintele de semnificatiile lor originare, le atribuie sensuri opuse celor reale. Bezna devine lumina, noaptea devine zi, temnita devine o statiune balneo-climaterica, securistul devine un cetatean onorabil, “stalp al societatii”, precum ex-securistul Bejan din filmul lui Corneliu Porumboiu, “A fost sau n-a fost?” (m-am intrebat adeserori daca regizorul nu s-a gandit la Felix cand a creat personajul). O stim de la Orwell, din romanul “1984″, pacea inseamna razboi, adevarul inseamna minciuna, iubirea inseamna ura. Un profesor de la Universitatea Columbia, Seweryn Bialer, sovietolog de prim rang, tinea in anii 70 un curs in care deconstruia limbajul totalitar de tip sovietic. De cate ori un editorial de “Pravda” incepea cu cuvintele “Dupa cum se stie”, insemna ca urmeaza o cotitura radicala in linia partidului. Limba de lemn, studiata de Francoise Thom, este instrumentul acestei programari mentale, al anihilarii gandirii autonome. Prin propaganda se construiesc inamicii si se obtine falsa fericire a sclavilor.
La fel, dl Dan Voiculescu ne asigura acum ca a demisionat din Senat pentru ca nu doreste protectie. Nu fara umor, ca sa nu zic chutzpah, domnia sa sustine ca a renuntat la o fictiva imunitate. Este, evident, o poveste de adormit copiii. Pozeaza in fiinta fara prihana, in martir, victima a manevrelor perfide ale “oamenilor lui Basescu”. Ma mir ca n-a cerut inca sustinerea societatii civile. Poate ca o va face si as putea chiar indica numele unor organizatii ce-si zic civice si pro-democratice gata sa-l sprijine. Acelasi om care anunta acum cateva luni ca declanseaza cruciada pentru cucerirea justitiei, adica pentru emascularea ei, jura acum ca este un zelot al independentei acesteia.
Intr-un editorial remarcabil aparut pe “Hotnews” si in "22" online, Dan Tapalaga identifica sindomul marii mistificari, al seducatorului celor care, de prea multe ori, vor sa fie sedusi, amagiti, imbatati cu otravitul elixir al propagandei:
Utilizez dinadins cuvantul mancurt deoarece defineste mai bine specia: inrobitul si indobitocitul benevol, cel care a uitat ororile dictaturii, supusul absolut si abject. Ei, mancurtii, formeaza specia preferata de Marele Mistificator, el insusi produsul perfect al unor lumi tenebroase bazate pe minciuna continua: Comunismul si Securitatea. In aceste lumi totul este bulversat, cu susul in jos, rastalmacit. Minciuna e mod de viata, nimic nu este ceea ce parea a fi. Fara o armata de mancurti in solda sa, mereu dispusi sa execute noi acte de mistificare si manipulare, marea sa opera de mancurtizare in masa n-ar fi fost posibila, nici sub Ceausescu, nici sub Voiculescu.
Intr-adevar, mancurtizarea, deci cauterizarea facultatilor critice, presupune nu doar agresiunea propagandistica de tip Gadea, ocultarea deliberata a distinctiei dintre lege si faradelege, ci si dorinta celor care privesc aceste emisiuni de a crede ceea ce li serveste. Adica, auto-mancurtizarea, acceptarea de bunavoie a unei normalitati toxice.
