De același autor
Genocidul bazat pe ideologie a fost una din funestele inventii ale secolului al XX-lea. Lichidarea unor intregi grupuri umane, negarea celui mai important drept al omului care este cel la viata, in numele unor scopuri utopice, tin de prezenṭa Diavolului in Istorie. Pe 15 aprilie se implinesc 100 de ani de la nasterea unuia dintre sociopatii absoluti ai timpurilor noastre, Kim Il-sung. Fiul sau, Kim Jong-il, a mostenit statutul quasi-divin, de comandant suprem al coloniei penitenciare numita „Republica Populara Democrata Coreeana”. Acum, la patru luni de la moarte, Kim Jong-Il, primul beneficiar al comunismului dinastic, a fost numit conducator pentru vesnicie, iar fiul sau, Kim Jong-un, a devenit prim-secretar al Comitetului Central al masinii de produs aplauze numita „Partidul Muncii din Coreea”. Ma si intreb de ce-o fi durat atata...
Cosmosul totalitar numit Coreea de Nord s-a nascut ca urmare a planurilor nutrite de Stalin si Mao de a extinde comunismul in Asia. A fost conceputa ca o baza militara a comunismului mondial. Din prima zi si pana astzi, regimul nord-coreean a fost militarist si expansionist. Dupa marea sciziune din miscarea comunista dintre Moscova si Beijing, Kim Il-sung, asemeni lui Gheorghiu-Dej si apoi lui Ceausescu, a mizat pe strategia stalinismului national. Ideologia „juche” a independentei si bazarii pe fortele proprii, era de fapt pseudo-justificarea unui sistem criminal. De decenii incoace, Coreea de Nord este terenul de experimentare a unei dictaturi fara egal in ceea ce priveste intensitatea represiunii, izolarea internationala, mizeria economica si macabra perversitate a supravegherii populatiei.
Ganditorii stangii internationale prefera sa considere Coreea de Nord o anomalie, un fel de aberatie, precum regimul Khmerilor Rosii din Cambodgia. Se incearca de fapt exonerarea stangii de asemenea atrocitati si enormitati. Tiraniile grotesti, inclusiv aceea lui Ceausescu, sunt puse intre paranteze ca episoade in fond irelevante. Stanga radicala franceza renaste, culoarea rosie este din nou la moda, se flutura steagurile luptei proletare, se anunta noi insurectii, de parca acelea din trecut nu ar fost de ajuns. Noii stangisti proclama ritos ca ei n-au nimic de-a face stalinismul. Kim Il-sung? O ciudatenie a naturii. Pol Pot? Un terorist care a uzurpat numele stangii, altminteri umanista, generoasa, nobila si altruista. Ceausescu? Un fascist care s-a pretins comunist.
Daca nu ar fi vorba de o imensa tragedie, n-ai putea sa te abtii sa nu izbucnesti in ras urmarind ritualurile propagandistice la la Pyongyang. Dar nu-ti vine de loc sa zambesti cand stii ca milioane de oameni sunt infometati, urmariti, supusi agresiunilor psihologice, ca disidentii dispar fara urma, ca lagarele de concentrare functioneaza pentru a anihila orice vis de autonomie mentala.
Cum poti surade cand afli ca aceasta satrapie de cosmar, o Sparta cuprinsa de delir a incercat sa lanseze o racheta sub pretextul plasarii pe orbita a unui satelit civil de observatii? A esuat acum, nu stim ce se va intampla in viitor.
