De același autor
Exista situatii cand, pur si simplu, nu mai ai ce spune. Esti perplex, esti speechless, ramai cu gura cascata. Ce poti spune altceva despre faptul ca El Crin a decis sa participe telefonic, deci sa gireze, o emisiune obscena, o porcarie fara margini?
Ca s-a plasat, de bunavoie si de nesilit de nimeni, pe pozitia de voyeurist (spre a-l cita pe Sebastian Lazaroiu) la un spectacol ce tine de cel mai ordinar si murdar joc al promiscuitatii? Ca traieste, iata, voluptatea jegului, spre a-l cita pe Cristian Patrasconiu? Ca nu tranteste scarbit telefonul cand vede ce imagini se exhiba pe ecran?
Intr-o presa care batjocoreste numele oamenilor fara ca intelectualii publici , sustinatori ai lui El Crin pentru presedintie, sa protesteze (“Liicheanu”, “Limbaies”, “Clismaneanu”, sunt doar cateva exemple din acest vocabular al urii, nemaivorbind despre interminabilele dizertatii despre “sinecuristi”, “camarilioti” si “pupini”) sa ne mai miram ca se calca in picioare fara urma de jena dreptul la intimitate, la apararea propriei imagini?
“Stralucitul” student al doamnei Zoe Petre, de profesie istoric, ni se spune, s-a dovedit, asemeni unui chinuit adolescent acneic, incapabil sa reziste ispitei de a citi, alaturi de Vadim Tudor, gafaind de placere, fantasmand pervers, o revista porno. Sa participe la un show odios. Il caracterizeaza punctul de vedere al valetului. Doar ca adolescentul acela, ori mai bine spus valetul acela, nu se viseaza presedinte al Romaniei. Singurul lucru pe care il pot face este sa recomand una dintre cele mai lucide, mai actuale si mai adevarate carti despre tranzitia romaneasca, “Obscenitatea publica”, de Andrei Plesu.
