De același autor
Cariera politica a lui Victor Ponta este un caz de manual in ceea ce priveste rolul prostiei in istorie. Am spus acest lucru inca din iulie 2012, pe vremea cand plagiatorul si partizanii sai isi savurau ceea ce li se parea a fi un inexorabil triumf asupra statului de drept. Iata-l acum invins de propra-i aroganta, impertinenta si egomanie. Devoalarea profilului dictatorial al lui Victor Ponta nu a fost un exercitiu fara urmari. Unii s-au intrebat daca nu exagerez ocupandu-ma saptamanal, uneori zilnic, de acest personaj. Iata ca n-am gresit, nici eu, nici altii care am scris constant despre el si manevrele sale sordide.
Ascensiunea lui Arturo Ui din Balcani a putut fi oprita intrucat cetatenii acestei tari au inteles cu cine au de-a face. Nu au ascultat ditirambii penibili rostiti de diversii sicofanti. Au inteles ca Ponta este un inamic al democratiei, al valorilor pe care se intemeiaza comunitatea euro-atlantica. Crezand ca fraiereste pe toata lumea, Ponta s-a fraierit in primul rand pe el insusi. Din nefericire, au existat destui care, by ommission or commission, au jucat rolul de enablers, de “inlesnitori”. In clipa puciului avortat, au fost “echidistanti” ori au asigurat Bruxelles-ul ca totul merge minunat in Romania. Unii continua sa peroreze ritos, comme si de rien n’était…
A sosit momentul ca acest atlet al minciunii sa plece din fruntea guvernului Romaniei. A sosit momentul ca Ponta sa stea pe margine, acolo unde ii este locul. A sosit momentul ca ACL sa isi afirme dreptul de a forma guvernul. Victor Ponta si celilalti membri ai grupului infractional organizat trebuie sa plece. Teodor Melescanu trebuie demis de urgenta. A sosit momentul ca PSD sa inteleaga ca alegerile din noiembrie 2014 simbolizeaza finalul epocii turpitudinii, adica al erei Iliescu. Intr-un acces encomiastic, un militant PSD l-a comparat pe plagiator cu o galaxie. Votul din 16 noiembrie a confirmat extinctia acelei pseudo-galaxii.
Iata mai jos articolul aparut aici, pe “Contributors”, pe 30 iulie 2012:
“Fiecare pasare pe limba ei piere. In cazul clicii la care ma refer aici, pe limba prostiei. A unei neghiobii ingamfate, guralive, tantose, plina de emfaza, tupeu si dispret, asemeni pasului de defilare al lui Mazare. Daca nu intrau in jocul lui Dan Voiculescu, Victor Ponta si Crin Antonescu ar fi putut savura victoria din locale si s-ar fi putut pregati in liniste pentru alegerile parlamentare. Presiunile au fost insa enorme, nerabdarea puerila la fel, ambitiile erau dezlantuite, era si este in joc soarta unor dosare cat se poate de grele. Trebuiau protejati Dan Voiculescu, Relu Fenechiu si altii ca ei…
Trebuia sugrumata justitia independenta, trebuia emasculata Curtea Constitutionala, trebuiau paralizate DNA si ANI. Costurile pentru Romania au fost imense. La ora cand scriu aceste randuri, ciferle oferite de BEC demonsteraza ca refendumul pus la cale de pucisti a capotat. In continuare, cu iresponsabila jovialitate, Victor Ponta clameaza victoria, primele sale comentarii, evident sub soc, sugereaza ca omul halucineaza. Se va calma si va accepta evidentele. Va recunoaste ca trebuie sa coabiteze cu Traian Basescu, ca maghiarii sunt cetateni cu drepturi depline ai Romaniei, ca UE nu este la cheremul USL.
Daca are un strop de onoare, El Crin va trebui sa se retraga din viata politica. Dar ne putem astepta la un congres extraordinar al PNL la care diversii sicofanti sa-l implore sa nu demisioneze, evident pentru “binele Romaniei”. Deocamdata, Dan Mihalache, unul dintre fruntasii antonescieni, recurge la insulte cand este intrebat ce va face El Crin. Oricum, este limpede ca din acest moment planul loviturii de stat a esuat lamentabil. Incepe un nou capitol in istoria agitatei democratii romanesti post-comuniste. Un capitol promitator.Cifrele probeaza ca cel putin jumatate din romani spun NU statului de nedrept si ingenuncherii justitiei.
Piedica principala in calea pucistilor o reprezenta Traian Basescu. De-aci si personalizarea isterica a campaniei useliste si a variilor antene, “cotidiene” etc. A fost pusa in functiune o propaganda de-a dreptul monstruoasa, nicio minciuna nu a fost socotita prea absurda pentru a nu fi difuzata ca adevar revelat. Traian Basescu este un om cu pasiuni, cu emotii, cu scaderi, cu slabiciuni, dar cu o trasatura pe care nu i-o pot nega nici cei mai indarjiti adversari: o tenacitate extraordinara. Un om politic veritabil, cu viziune si cu valori, nu o marioneta. Pentru Basescu, independenta justitiei este lucru non-negociabil. La fel si siguranta nationala. Cine a crezut este vorba doar de declaratii retorice, sa se gandeasca la soarta unor Adrian Nastase si Sorin Ovidiu Vantu. Suicidar pentru ei, pucistii n-au luat in calcul ca Romania face parte din UE, ca exista mecanisme internationale de sactionare a calcarii in picioare a statului de drept. Au denigrat presa internationala, au apasat pe pedala unui primejdios anti-europenism, au recurs la cele mai compromise arme ale propagandei comuniste pentru a-si calomnia criticii. N-au inteles ca traim in 2012, ca Romania nu mai poate fi intoarsa inapoi, la starea de prostratie si disperare a unor timpuri apuse.
Public mai jos fragmente dintr-un text despre rolul prostiei in istorie, aparut pe “Contributors” cu luni in urma, in noiembrie 2011, inainte ca aceasta ofensiva anti-democratica sa se fi transformat in lovitura de stat.
Cei care prevesteau o inevitabila guvernare Ponta-Antonescu au subestimat un factor care joaca un rol esential in istorie: lipsa inteligentei politice. Ori a inteligentei pur si simplu. Prostia, oricat de abil ar fi mascata, prin masti atent plasmuite si prin vorbe mestesugite, tot prostie ramane. Il putem acuza pe Vadim Tudor de multe lucruri, de la xenofobie deliranta la orgoliu supradimensionat, dar nu de stupiditate. A jucat politic inca de pe vremea lui Ceausescu, a continuat sa o faca in ultimele doua decenii, vulgar, odios, detestabil, dar, repet, nu stupid.
Acum cateva luni, cuplul uslas Ponta-Antonescu parea ca are vantul (si pe Sorin Ovidiu Vantu nu mai putin) in pupa. Unde se afla Vantu acum? In ce directie bate vantul politicii romanesti la acest ceas? Sa-l tratezi pe Ion Iliescu drept o cantitate neglijabila in PSD este o proba de grava, fatala, infantila miopie. Inseamna ca n-ai inteles in ce confrerie ai intrat si atunci iti meriti soarta. In asemenea “societati” tradarile sunt pedepsite nemilos. A citit Victor Ponta vreo istorie a mafiei? Sa uiti ca ai fost inventat de Adrian Nastase, sa te joci cu caizii, este o eroare de dimensiuni galactice daca vrei sa contezi in acel partid. Cat il priveste pe atletul grobianismului steril, Crin Antonescu, el este un factor derivat, un efect secundar, un epifenomen. Efemer, volatil si guraliv, fara greutate in trecut, fara idei in prezent si fara vocatie in viitor, marcat de fatuitate si vacuitate, este cel mai perisabil personaj dintre cei care s-au zbatut sa intre in prim planul politicii romanesti a ultimelor doua decenii. Crin Antonescu, groparul PNL, este un Emil Constantinescu din care s-a extras radacina patrata.
Legile politicului sunt diferite cele ale jocului lego. Victor Ponta poate fi un mare navigator pe masini de curse, insa pe poligonul politicii romanesti de azi imi pare un mare pierzator. Fie si numai pentru ca nu a putut rosti macar o fraza convingatoare in ultimii doi ani, de cand este pseudo-liderul acestei formatiuni. Chiar si niste bloggeri stangisti sunt mai interesanti decat Ponta in cele mai putin nefericite momente ale sale. Nu e de stanga, nu e dreapta, nu este de nicaieri. Este “omul fara insusirri” ajuns pe trambulina puterii de unde incearca disperat sa sara, in sus, in jos, la dreapta sau la stanga, doar-doar l-o lua in seama cineva. Tupeul lui Ponta nu este nici macar unul arogant, doar nabadaios, asemeni nazurilor unui adolescent acneic. Ramane sa notam ca toate aceste lupte intestine din PSD sunt lipsite de orice semnificatie valorica si ideatica. Toti protagonistii sunt de fapt creatiile lui Iliescu, veteranul papusar bolsevic si regizorul unui spectacol cu multe umbre si prea putine personaje reale. Politica uslasa se deruleaza sub semnul vendetelor mediocritatii.”
PS: Si fiindca veni vorba de vendetele mediocritatii, merita scos din inepuizabila naftalina a internetului acest splendid citat din Radu Calin Cristea (rasplatit de Ponta si de Antonescu cu un scaun in CA al CNA, cu salariu de secretar de stat si alte asemenea sinecuri ignorate de echidistantii experti in “sinecurism”, sa-i numim sinecurologi ), dintr-un articol publicat pe 23 mai 2012, după ce Victor Ponta devenise prim-ministru:„Scriu acest comentariu voios salutând, în fine, apariţia în fruntea Executivului a unui politician tânăr, sănătos la minte şi la trup, în formă şi plin de haz (…) Într-o lume politică plesnind de tensiuni, umori şi discursuri scrâşnite, remarc cu plăcere stilul dezinvolt, aplicat, sportiv al noului Premier ca pe un semn că se poate discuta normal, franc, fără încruntări preţioase despre cele mai incomode teme ale guvernării”. Stil sportiv, neindoios. Banuiesc ca azi scrie despre altcineva in aceiasi termeni. Doar sa-si pastreze sinecura. Iar vigilentii echidistanti, mereu selectivi, se fac ca afara ploua 
Imi aduc aminte de aprilie 1968 cand generalul de Gaulle a vizitat Romania lui Ceausescu. Parisul era de-acum incandescent, incepuse revolta studentilor. In “Le Monde” aparea un articol care cita proverbul romanesc in versiune franceza: “La pays brûle et la baba se peigne”. Baba narcisista nu a disparut…
De asemenea:
http://blog.itmorar.ro/o-dedicatie-pentru-victor-ponta/
Articol publicat de contributors.ro
