Pe aceeași temă
Cum se văd pe sine sculptorii și cum mai e percepută sculptura pe scena culturală românească de azi? Deși atinsă și ea, precum alte genuri artistice, de bulversările estetice din ultimii peste 20 de ani, sculptura pare ușor ieșită din atenția publică, dacă nu e vorba de monumente de un gust discutabil comandate de puterea politică.
Legată de condiția ei materială constrângătoare, dar și de o relație aparent „atemporală“ cu spațiul, sculptura pare să fi dezvoltat un raport mai complicat, mai tensionat, cu modernismul și postmodernismul.
Și totuși, după anii 1965-1989, care au dat nume importante ale genului la noi, sculptura românească a cunoscut o transformare constantă și o evoluție expandată până în prezent, cu nume noi și formule provocatoare, despre care vrea să dea seama, succint - prin prezentări panoramice și eseuri, prin anchete de artă, cronici de expoziție și de carte semnate de aproximativ 30 de colaboratori - acest număr dublu din ARTA.
