Pe aceeași temă
Consecventă cu programul ei inițial de a scana tematici de interes stringent pentru actualitatea artistică, ARTA abordează acum zona feminismelor din câmpul vizual românesc, est-european și parțial occidental. Vorbim de feminisme la plural, pentru că, după feminismul combativ și angajat politic al anilor 1970, ceea ce a urmat a fost o desfășurare din ce în ce mai diversificată și mai nuanțată a unei multitudini de dezbateri sociale, culturale, regionale, post-coloniale și naționale în interiorul problematicii centrale legate de gen și de politici sexuale a feminismului paradigmatic.
În dosarul coordonat de criticul de artă și curatorul Olivia Nițiș, un prim set de texte dezbat aspectele teoretice ale evoluției curentelor feministe în lumea anglo-saxonă, de unde feminismul a plecat, și în lumea central-est-europeană, în care ne situăm noi. Urmează o serie de texte care recuperează istoria foarte recentă și nu foarte consistentă cantitativ, dar substanțială ideatic-vizual a atitudinilor feministe din arta românească a ultimilor 20 de ani. În fine, o secțiune finală a dosarului pune în lumină evoluții foarte recente și alternative la mainstreamul feminist, care au în vedere poziționările queer, ecologiste, cotidianiste și de stânga ale tinerei generații. În restul revistei sunt, de asemenea, prezentate câteva plasticiene românce reprezentative sau simptomatice sau starea câmpului vizual de la noi: Wanda Mihuleac, Silvia Radu, Șerbana Drăgoescu, Florica Prevenda, Laura Covaci, Ioana Ciocan, Marina Albu, Veda Popovici.
Fără să fie exhaustiv, acest număr din ARTA intenționează să dea pulsul unui fenomen cultural și artistic ce devine din ce în ce mai vizibil în România. După un număr pionier al revistei Artelier din 1999/2000 dedicat aceluiași subiect, după expozițiile cu subiect feminist din 2013, numărul 11 din ARTA confirmă, la 15 ani distanță, vitalitatea unui domeniu de reflecție care, fără să fie central în dezbaterile de idei locale, a contribuit mult la rafinarea umană și estetică a sensibilității noastre actuale și la integrarea producției vizuale românești într-un context internațional mai larg.
