Pe aceeași temă
Marți, 22 mai, la ora 19.00, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, lumea artei își dezvăluie unul dintre secretele bine conservate până acum. Horia-Roman Patapievici și Erwin Kessler vorbesc despre cartea-album Zile, publicată recent la Editura Humanitas, care conține opera de sertar a artistului Florin Mitroi, descoperită de Erwin Kessler și însoțită de o analiză în detaliu. Prefața completă, extinsă este preambulul gândit de Erwin Kessler pentru o selecție de desene organizate cronologic, venite din tumultul vieții interioare a unui artist decis să comită, la 35 de ani, o sinucidere simbolică, o ieșire din viața artistică în care părea integrat până în acel moment, sfârșitul anului 1974. Acest sertar-mapă îi conține, cu o discreție care maschează realitatea și violența lor, opera și obsesiile, până la moartea biologică, în 2002.
„Cel mai discret și cumsecade artist român, Florin Mitroi, a lăsat cea mai indiscretă și violentă operă. Ce e de făcut cu ea? Să o ascundem, să o ignorăm, să o clasăm ca patologie? Să o ardem, așa cum a pretins Ruskin că a făcut cu celebrele caiete de schițe erotice descoperite după moartea lui Turner, pentru a nu‑i compromite grandoarea operei progresiste?
Acesta pare preambulul unui scandal, nu al unei revelații. Și totuși, despre cea mai electrizantă revelație a artei românești este vorba. Despre cea mai bulversantă și secretă operă produsă în România din anii ’70 până în zorii tulburi ai anilor 2000. Un tezaur toxic de conștiință și acuitate estetică: peste 8.000 de lucrări de grafică, desene, gravuri, picturi, obiecte decupate în metal cu foarfeca sau străpunse cu dalta. O operă de sertar, trasată cu o mână sigură de un om tulburat, ce pare înzestrat cu un brici, nu cu un penel. Este singura operă ascunsă timp de decenii care vede acum lumina zilei și tot mai probabil – la aproape 30 de ani de la căderea comunismului – unica operă de sertar majoră din ultima jumătate de secol. (...)
Desenele care urmează nu constituie un album și cu atât mai puțin un catalog al operei desenate a lui Florin Mitroi. Ele au fost selectate din enormul corpus grafic al artistului, care a funcționat pentru el ca un jurnal al zilelor – atent și violent numărate – pe care și le‑a mai dat sau lăsat după opțiunea suicidară îmbrățișată în anul 1974. Întreaga operă secretă a artistului de după acel moment poate fi considerată postumă: lucrarea unui om mort, cu o conștiință vie. Desenele pe care le veți vedea mai departe reprezintă romanul sau jurnalul acestei vieți postume.
Nu apare nicăieri în corpusul de desene, lucrări, schițe sau note al lui Florin Mitroi mențiunea că ar fi vorba în vreun fel despre un jurnal. Perspectiva aceasta aparține exclusiv volumului de față. Un alt cercetător al celor peste 30 de mape ale lui Florin Mitroi, cu miile lor de desene, poate că va alcătui un alt scenariu, poate că va găsi în această operă o știință, o tehnologie sau o gnoză. Volumul de față pornește însă de la convingerea că o lectură de profunzime a tezaurului veninos lăsat în 2002 nu poate să evite această perspectivă, care implică moartea, sexul și timpul.“ (Erwin Kessler)
