Pe aceeași temă
Marţi, 14 mai, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu va avea loc lansarea cărţii Junimismul și pasiunea moderaţiei de Ioan Stanomir. Vor participa: Dan C. Mihăilescu, Cristian Vasile, Lidia Bodea și autorul.
Interesat de istoria ideilor, critică literară şi constitutionalism, Ioan Stanomir este scriitor și profesor la Facultatea de Știinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Ultima sa carte publicată este Umbre pe pânza vremii . Secvenţe de istorie intelectuală editată de Humanitas (2011).
Despre carte, autorul declara următoarele: ,,Junimismul și pasiunea moderaţiei propune cititorului de astăzi revizitarea unui moment intellectual esenţia pentru geneza modernităţii românești. Între 1864 și 1918, Junimea a fost unul dintre grupurile cele mai influente, impunând nu doar un canon literar, ci și o gramatică a înţelegerii societăţii. De aici, utilitatea unei priviri asupra imaginarului ideologic și politic generat de această asociere de spirite. O asemenea examinare este cu atât mai necesară cu cât decenii de-a rândul proiectul politic junimist, ca parte a proiectului conservator românesc și occidental, a fost supus unei logici procustiene și reducţioniste a lecturii.”
Junimea a debutat ca o asociaţie culturală, înfiinţată la Iași în anul 1863.
Între 1962-1963 câţiva tineri aristocraţi, recent întorși de la studii din străinătate, au început să se întâlnească periodic în casa boierului Pogor. Acești tineri erau: Vasile Pogor, Petru Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi și Titu Maiorescu – cu studii serioase în domeniul filosofiei și al dreptului. Cu timpul cercul se lărgește și va deveni o adevărată societate pe care au numit-o Junimea, fără să știe atunci că au pus bazele celei mai prestigioase grupări din cultura română.
Junimea a avut o bibliotecă, o tipografie și în anul 1867 vor scoate și o revistă Convorbiri Literare, care va fi cea mai longevivă publicaţie din cultura română (1867-1944).
Junimiștii au rămas în cultura noastră și pentru activitatea lor umanistă. Prin contribuţii personale au asigurat fonduri de unde s-au plătit burese pentru unii tineri valoroși care astfel au putut să studieze în străinătate (Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol).
